Basca mea din păr de oaie, mândră şade în copaie

Ca ne-oamenii, mi-e gândul la bască când altora le mai e încă gândul la boască ...

Mi se pare printre cele mai hâtre hidoşenii de utilitate mondială inventate la beţie ...

Basca – un fel de franţuzism în Fâşia Gaza ... tichie de mărgăritar pentru utilizatorii de Chelstop ... nu ţine nici de cald, nici de frig ...

Cu variaţiunea Basca Logofătului – ceva tip mămăligă pentru cap ... o pui pe cap şi nu ştii dacă să aduci aţa s-o tai (sau măcar s-o ameninţi c-o tai) sau să o mai pui la fiert, că poate se mai întăreşte ...

Fesul -  ce te faci când ai mai multe întinse pe sârmă, la uscat? Te pomeneşti că îţi strigă vecinii, discret:  Iote ce fese are vecina!?! ...  Şi cum să nu-ţi vină să-l rogi să îţi pupe lama la patină? ...

Pălăria – lui I.L. Caragiale i-a stat bine ... dar el era IL Caragiale ... noi ... doar Haimanale ...

Căciula cu urechi  -  ceva mai hidos am mai văzut doar la Picasso ... Cum să vorbeşti serios cu cineva care ba bălămbăne din urechi când vorbeşte, ba îşi ridică şi o ureche lăţoasă ca să te audă?

Oare cei din Căciulata or şti să mă îndrume sau mă trimit la Călimăneşti_N-ai decât să te fereşti? ...