Ca o vajnică preţuitoare de cultură,
mă reped ca oṣteanul
la bromură
în haute-cultură ...
Ce Djihad de culori ...
parcă îs pocnitori ...
Materiale deosebite,
în sictir croite ...
Sclipici ṣi
paiete –
ṣi nu
numai pentru fete ...
Sorcove sclipitoare pe beţe umblătoare ...
ṣi vai
de ei ṣi ele
cum umblau,
că parcă mai mult copitau ...
Cred că trebuie să le pună pe lângă scenă veo plasă,
că treaba-i groasă ...
Dar creatorului nici că-i pasă ...
Tot întreabă „Ce pasăre grasă”?
Iar manechinele-i răspund în cor:
„Tai-o, tataie, acasă!”
Au auzit ele că-l caută una c-o coasă ...
... lucitoare, frumoasă.
Mă uit ca broasca la barieră
că nu înţeleg ce-i acolo: e om, e himeră?
Dali de-ar mai trăi,
c-o poză s-ar mulţumi ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu