Ce e scris în stele, fie la ele

Fie că sunt scrise (în dorul lelii sau leului – am presupus că ăsta e masculinul „lelii”) sau vorbite (cu orele, de zici că e posibil să treacă săptămâna până termină predicţiile pe săptămâna respectivă), previziunile astrologice mi se par nişte duioase împletituri din aţă albă ... cam „unu pe faţă, unul pe dos” după cum îi dă pe na(t)ivi la întors ...

Berbecul se ia în coarne cu oricine ... Sensibilos şi reacţionar cam ca o Mimosa pudica descoperită neacoperită în budoar ...

Taurul nu e decis dacă vede roşu în direcţia Gemenilor sau a Berbecului ... dar poate veţi nimeri tauri daltonişti care să se repeadă mai degrabă în lăuruscă şi zacuscă decât să vă fixeze până totul vi se uscă ...

Gemenii se ascund unul într-altul văzând „chironeala” Taurului şi cleştii Racului care nu e foarte bine fiert ... sau poate de asta e aşa de roşu şi inert ...

Racul va fierbe, ca de obicei, la foc mic şi nu trebuie încercat niciun pic pentru că dacă verificaţi cleşte cu cleşte, e bătăios şi imediat la pământ vă trânteşte – a auzit el de „buturuga mică răstoarnă carul mare” şi de atunci s-a tot antrenat şi nu mai are răbdare.

Leul n-are o zi tocmai bună după ce a auzit că pe bursă e furtună ...

Fecioarei i se recomandă să nu mai fie aşa sfioasă şi îmbujorată şi să-şi ia gândul că or veni la ea toţi Gemenii odată.

Balanţei i se recomandă să mai lase jos din greutate decât să ofteze până peste poate că o dor toate de la coate ...

Scorpionii trebuie azi să înveţe care-i diferenţa dintre arahnide şi arahide ... şi în pauză să vadă ce face Cruella de Vil şi dacă o pot invita la un vodevil.

Săgetătorul trebuie să facă o pauză bine-meritată şi să o taie la oftalmolog de îndată ... ca să nu înceapă să aibă erori cu „ţintă ratată” cu aşa o pupilă dilatată ... de la atâta „săgeată după săgeată” ... 

Capricornul va avea multă energie şi de veselie va zburda precum căpriorul în drum spre zidărie dar să aibă grijă să fugă de cum vede o temelie ... Manole ştie!

Vărsătorul azi nu e prea îndemânatic aşa că mai bine pentru ziua de azi treceţi pe program automatic ...

Peştii au o zi grea ... sunt ameninţaţi cu percheziţia ... Vor încerca să o mai scalde, dar vor fi ţinuţi pe jar cât e ziua de mare, ca pe un grătar de sărbătoare ...

Luminita is not in the P!nk

Că româncele sunt descendente directe din Eva-cea pofticioasă şi Zoe-cea bărbătoasă, e lesne de înţeles ... chiar şi dintr-un videoclip …

Să luăm, nu aminte, ci exemplu, clipul Luminiţei Anghel & Sistem – Try … şi P!nk – Try … Cert e că toată lumea încearcă câte ceva, dar să vedem cum ... că metoda e mai importantă decât rezultatul ... bine, nu şi la testele grilă ...

P!nk mi ţi-l zguduie şi trânteşte de toţi pereţii pe băiet ... dar nici el nu e prostul satului ... ca în jocurile de copii: atinge podeaua, atinge sandaua,  fă ca avionul ... toate, bineînţeles, cu P!nk la purtător. Dar, până la urmă, regizorul se gândeşte să-i lase singuri în deşert, că or vedea ei cum s-or împăca ...

Tot în deşert, dar probabil altul, că parcă nu erau aceleaşi crăpături, echipa de filmare românească face un tunel ca să o aştepte cum se cuvine pe Luminiţa ...

Dar Luminiţa, fată care se chuineşte mai mult pe ea decât pe respectivul pentru care nu am înţeles dacă poartă vreo râcă sau vreo dragoste nătângă, se tăvăleşte ea ce se tăvăleşte, până băieţilor cu beţe totul le povesteşte ... şi cum ei o percep ca pe o soră, zic că e timpul să intre şi ei în horă ... şi sar pe butoaie, cât pe ce să le îndoaie ...

Concluzia: dacă pe P!nk şi al său trântor (termen derivat din italieneştile „trântire, buşire, icnire”) sunt alungaţi de bătrâna de dedesubt in deşert (ea le-a zis doar ”Duce-vă-ţi pe pustii” ... şi ei, ca doi copii ...), Luminiţa face un tunel cu băieţii bătăioşi şi când simte că se apropie împricinatul ... poc Luminiţa, din tunel, ca particula gramaticală din acceleratorul de particule (particula a intrat din greşeală, că se grăbea şi era şi zăpuşeală ...)

SANCTUS – Simon Toyne

„Acum, în cele din urmă, dobândise cunoaşterea mult aşteptată, dar nu găsise niciun strop de divinitate în ceea ce văzuse, ci doar o tristeţe sfâşietoare, de neînchipuit.”

Cine şi ce-a dobândit şi, mai ales, de ce e aşa de nefericit?

       

Aflam în scurt timp şi locaţia (al cărei potenţial turistic trebuie să fi crescut vertiginos după lansare): O temniţă săpată în stânca Muntelui Citadela (simbolul localităţii Ruina din Turcia) – primul centru al Bisericii Creştine şi locul unde ar fi fost scrisă prima Biblie din lume ...

... şi mai adăugăm şi un pic de piper sării montane: o frăţie secretă  de călugări capabili de orice în numele apărărării celui mai de preţ secret al abaţiei lor: Sacramentul. Să fie acest Sacrament chiar crucea Răstignirii sau Trupul lui Iisus, mult-râvnitul Graal sau doar o legendă? ... Avem un răstimp de 400 de pagini să aflăm. J

Fratele Samuel, de curând primit în rândul călugărilor Sancti (cercul interior al Ordinului), e decis să părăsească temniţa de piatră şi „se aruncă în noapte” ... Posibil să se fi simţit un fel de Frate vitreg şi de asta a zis să-şi ia sutana în mâini şi să-şi vadă de viaţă.

Dispărut de opt ani şi declarat mort de autorităţi (birocraţia e peste tot ceva de groază), Samuel e văzut a doua zi după „evadarea” lui, în vârful Citadelei, alcătuind o cruce umană cu propriile braţe – simbolul TAU ... un simbol care ar schimba faţa omenirii odată descifrat ... Dar nici nu apucă bine să-şi tragă sufletul după atâta urcuş, că e nevoit să şi-l dea ... dându-se pe derdeluşul din vârful muntelui până la poale ...

Călugării Sanctus Custodis Deus Specialis (Păstrătorii Sfintei Taine) nu sunt şi ei nişte neica-nimeni dacă au reuşit măcar să reţină numele Ordinului şi se prind repejor că Samuel ar fi putut cumva să le compromită secretul. Şi îi îmbrobodesc pe Călugării Carmina să rezolve „treaba murdară” şi, eventual, să fie înapoi până pe seară ...

Între timp, războiul narativ mai ţese nişte fire pe care le face cadou surorii lui Samuel – Liv Adamsen (geamăna lui, jurnalistă în New York), lui Oscar de la Cruz (un fost călugăr al aceluiaşi Ordin), precum şi familiei lui (Kathryn – fiica şi Gabriel – nepotul, ambii iniţiaţi în Tainele Ordinului).

Din puseu de adrenalină în puseu de endorfine, ne trezim cu Liv în Abaţie, faţă-n faţă cu o minunăţie: Taina – atât de bine ascunsă şi păzită ... o Eva puţin cam buhăită şi cu semne că e sfârşită ... ce vorbeşte într-o limbă încâlcită ...

Liv e copleşită, dar va fi de-a dreptul doborâtă după ce călugării o forţează să îi curme Viaţa Evei ... şi să aducă în prim-plan profeţiile Bibliei eretice pentru care Samuel a testat gradul de înclinare şi viteza de coborâre de pe Citadelă.

Şi ca să nu doarmă nimeni liniştit şi împăcat (că vorba aia, povestea s-a încheiat), Liv devine, după moartea Evei, CHEIA ... iar despre ce uşi va putea deschide ea, vom afla abia în volumul doi al trilogiei J ...  

Operaţiile (in)estetice ...

De la prea multă plictiseală, pe uni ii mai ia şi cu dileală ...

Aş fi înţeles dacă îşi doreau o operaţie estetică piticii din clanul Albei-ca-Zăpada (ca să se ridice la înălţmea aşteptărilor), Cocoşatul de la Notre-Dame (ca să nu pară mereu că a uitat umeraşul în paltonul pe care îl poartă), Bestia (ca să fie pe gustul Frumoasei) sau Frumoasa (ca să arate că empatizează cu Bestia ei) ... dar ce îşi fac unii / unele azi concurează cu Inchiziţia:

• Scosul coastelor – şi aşa sunt o grămadă ... ce-i prea mult strică ...
• Înlăturare deget mic de la picior – Cred că e pentru persoanele care suferă de sindromul „sora vitregă a Cenuşăresei” ... şi acum încearcă să încapă în orice pantof ... poate-poate or nimeri vreun grof ...
• Liposucţii gleznă – Ca să nu pară glezna buhăită şi nedormită, se aplică o rejuvenare mult-dorită ...
• Cosmetizarea (lifting-ul) lobului urechii – Cerceii scumpi şi cu pietre cât piatra filosofală trebuie să se poarte cu fală ...  
• Botox in muşchii de la picioare, pentru subţierea picioarelor – La contactul cu Botox-ul zice-se că muşchii se mai lasă, dar să vezi surpriză când pacienta se-ndreaptă spre casă ... că o să-şi cam ia plasă ... când picioarele o lasă ...
• Urechi de elf (vezi personaje din Avatar, Stăpânul inelelor) – Ce-ar fi fost dacă lumii i se punea pata pe nasul lui Pinocchio sau pe gura Joker-ului din Batman? ... ca să nu mai amintesc de graţioasa înfăţişare a lui Ochilă sau Păsări-Lăţi-Lungilă ...

Cum ar zice Oana Pellea: „Când ești mort, nu știi că ești mort. E greu doar pentru ceilalți... la fel și când ești prost ...”

Reclame avem ...

Pentru că uitatul la televizor merge uns în timpul mesei, reclamele pot fi uneori sarea şi piperul, alteori doar oţetul ... pentru trasul pe mâini ...

• Ai tuse productivă sau neproductivă ? … ca să ştim dacă tu erai ăla care pufăiai ca o locomotivă …
• Sângerări ale gingiilor ? … Dacă prezinţi aşa ceva, îţi recomandăm o sesiune de scuipăceală cât să-i bagi pe toţi în boală … şi dacă mai rămâi cu ceva dinţi în gură, mai trage o scuipătură şi o să vezi ce răcoare o să-ţi fie-n gură ...
• Te mănâncă de te-ndoaie dar tot nu apelezi la copaie? ... Canesten ţine cu tine şi nu te mai ţine cu pantalonii în vine ...
• Diverse soluţii care omoară 99% din bacterii şi microbi ... cred că îi lasă în viaţă pe cei mai bătrâni sau orbi ...
• Absorbantele au gel, dezodorizant şi lăcăţel, de nu mai ştii cum mai duce aripioara atâta povară, ca Bathoru’ lu’ Fefeleaga, cărând pietre de moară   ...
• Uuu, ce urât miroase ! zice piciul scremându-se din toate oasele ... Păi nu mai bine trage el apa niţel decât să tot pufăie parfum şi parfumel?

(II) Marketing pidosnic

Dacă e să ne luăm după Murphy, ce se înşiră mai jos e ilustrarea a ceva cât se poate de belicos: ”Dacă nu ai nevoie de ceva şi nici nu-ţi doresti acel ceva, întotdeauna se găseşte din belşug.” 

• Mănuşi din piele la culoarea pielii - marca Venus din Milo
• Ochelari de vedere – Homer, făcuţi după un consult la Ochilă SRL – Cum te vede, cum te ...
• Frizerie de calitate cu hair-stylişti şcoliţi de însuşi Baldy Man
• Restaurantul lui Fomilă şi crama lui Setilă
• Şcoala de bungee-jumping a lui Păsări-Lăţi-Lungilă
• Agenţia de intermedieri comerciale „Păcală” – Errare humanum est ...
• Fabrica de brânză feta „Caprele Irinucăi”
• Şcoala de instalatori Veta – Specializarea Ochiu’ şi chiuveta
• Firma de uşi Păcală – „Uşa Păcală e aşa uşoară că abia te doboară”
• Fondul de investiţii „Punguţa cu doi bani” – „La doi bani, rămâi cu unu’ în trei ani ...”
• Linia de fashion marca Fata-săracului-cea-isteaţă – Te rezolv doar cu o aţă ...

Eva ia pe datorie o coasta de la Adam

 Şi se trezi, deodată, buimac  … “Iar am confundat canepa … te pomeneşti că am făcut aromaterapie cu altceva …” îşi zise Adam ... bălăngănindu-se şi constatând că-i ies mişcările mai ceva ca lui Jagger ...

„Şit şi fac, nu ştiu ce am păţit de mă dor coastele de pe mine mă  ... scap ... Parcă nu-i una la locul ei, dar cred c-am luat-o eu pe ulei ... Ei, şi c-o coastă şi făr-o coastă, tot un drac .. şit şi fac ...”

Şi apoi cu altă belea se trezeşte pe cap ...

Aude un hăhăit, semn că ăl bătrân s-a trezit ... Dar râde aşa de tare că pe Adam capul simte că-l doare ...

„Adamee, hai la-nfăţişare dacă ai inima tare!” îi strigă bărbosul în timp ce Adam îşi admira încântat torsul ...

„Ptiu, ce pocinog o mai fi, că se ţine numai de prostii. El mi-a şi pus canepa asta-n cale, că-i mai moale, că nu-i prea tare, numai  bună pentru a nasului desfătare ...”

Şi se-ndreaptă spre apă neştiind că ape-ape or să-l treacă ...

Şi iaca na ... Duios, o creatură prin faţă-i trecea ... parcă-i semăna ... „E .. va iii ... Ce sperietoare ai făcut ... pe tine te-ai întrecut. Zici că-i vie şi spre mine o să vie ...”

„Adame, Eva-i, ai nimerit ... şi cu ea te-am cadorisit ... Hai să te văd acum, că te plângeai că te-ai plictisit şi nu eşti fericit! .. Şi de te gândeşti s-o pui în vie să ştii că o ţii ca-n colivie şi ea tot după tine o să vie.”

Şi atunci Eva ... „Adam ... să ştii că nu-s floare să mă ţii în glastră, la fereastră ... io mi-s pasăre măiastră şi nu vreau viaţă de sihastră ... ăl bătrân deja mi-a zis că-ţi datorez o coastă şi cum nici eu nu-s mai proastă, ţi-o recomand la schimb pe cea de Azur, că dacă o ai pe aia n-o să ajungi niciodată rupt în ... femur” ...

Şi uite aşa ăl bătrân a simţit c-a întinerit văzându-i pe cei doi umanoizi ai săi că după numai câteva minute îl şi vroiau bărberit ... şi de atunci a ştiut că nici viitorul nu mai e ce-a fost şi că era cazul să se bage la dos ...

Cine-a pus cosmetica-n drum, ăla (n-)a avut gând bun ...

Nu ştiu alţii cum gândesc şi păru-şi geluiesc, dar mie neuronul nu-mi dă pace şi mă tot pune pe ace de ceva vreme-ncoace ...

Când intru într-un magazin de cosmeticale, văd că multe îl au pe vino-ncoace şi mă cheamă la tejghea cât pe ce să le iau în braţe ... Dar eu mai chioampă niţel, iau prima dată tot ce se poate în coate şi după ce le-am răsturnat pe toate, ajung şi la ce se mai poate ...

Cel mai mult îmi place privirea scrutătoare a vajnicei vânzătoare ...

Mă uit la şampon ... şi cred că am părul emo, că imediat se pleoşteşte când pe vânzătoare o vede că ceva glăsuieşte ... Da, vreau un şampon să-mi facă părul măciucă, nici creţ, dar nici să pară pe ducă ... să pară vâlvoi când vântul nu-i în toi ...

Mă mut apoi la săpun ...cu săpun sau fără săpun, nici nu mai ştiu ce să spun ... asta e ca sarea fără sare şi ca marea fără o întindere mare ...

Deodorant şi parfum ... testatul lor e plăcere până când devine durere ... zic că ăsta e, da da, m-am hotărât ... şi atunci mai vine cu încă unul care m-a doborât ...

Gel de duş ... că face, că drege, că-ţi face pielea de pluş când de fapt tu după şmirghel erai dus ...

La machiaj, altă poveste ... ca la magazinul de unelte ... pensule, palete şi culori, var de tencuieli şi alte sulimeneli menite să facă furo(u)ri.

Povestea încălecatului şi a descălecatului în stil GANG N-AM

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când văd clipul şi chipul coreean mă ia cu poftă de ce am şi ce n-am  ...

Clipul lesne mă înveseleşte, dar şi creierul îmi rindeluieşte ...

Mi se pare că are un mesaj profund:

„Cailor din lumea-ntreagă, eu vă dau un singur sfat:

Cu stăpânul nu-i de şagă când se pune pe încălecat.

Dă din craci ca apucatul, ţopăie ca disperatul,

Şi încă n-aţi văzut descălecatul”...

Ferească Sfântu’ să copiteze pe parcursul descălecării, că aşa ceva nu au mai văzut mări şi ţări ... din o mie de zări ...

Parcă-l şi văd ţopăind către Regină, unde se duce auzind că sfat o să se ţină ... şi babeta, mai înfiptă ca croşeta, îl vede fără biciuşcă şi lui i se pare că par-andărăt îl aşteaptă c-o ciuşcă ...

Nu ştiu dacă a făcut şcoala de echitaţie cu Rosinanta sau cu armăsarul lui Harap-Alb, cel vajnic mâncător de jăratec, dar cert e că a rămas cu ticul şi când merge ... Poate o fi măcar o excepţie când merge la budă ...

De l-ar fi ştiut cei din Troia, era ceva mai tare ca sequoia ... îl puneau cal troian, că nu mai găseau aheii antivirus un an ...

Sporturile în literatură

Harap-Alb – Supus la tot felul de probe, dar niciodată descalificat, pe motiv de pile ...deh, fiul cel mic al Craiului ... Dacă nu ar fi avut o droaie de ajutoare care să-i lumineze atât calea, cât şi mintea, nu ar mai fi ieşit din puţul .. gândirii ... unde îl forţase să „intre” Spânul ..

Tot un viteaz, poate niţel mai breaz, era şi manelistul Greuceanu de Aur ... dovadă în acest sens stau cuvintele menestrelului: ” Vino, zmeule viteaz, în săbii să ne tăiem, sau în luptă să ne luptăm” ... ca în refren să zică: „Zmeule viteaz, vino să ne batem, în săbii să ne tăiem, în suliți să ne lovim, ori în luptă să ne luptăm” ... Dovada vie că a avut abonament full la sala de fitness ...

Nică era un sportiv complet - După o sesiune de înot (scăldat-viteză), urma un atletism pe sistem turbo (fugărit fiind de câini) şi chiar cursă cu obstacole (printre animalele din curţile consătenilor) şi aruncat greutăţi (peste caprele Irinucăi) ...