„Şit şi fac, nu ştiu ce am păţit de mă dor coastele de pe mine mă ... scap ... Parcă nu-i una la locul ei, dar
cred c-am luat-o eu pe ulei ... Ei, şi c-o coastă şi făr-o coastă, tot un drac
.. şit şi fac ...”
Şi apoi cu altă belea se trezeşte
pe cap ...
Aude un hăhăit, semn că ăl bătrân
s-a trezit ... Dar râde aşa de tare că pe Adam capul simte că-l doare ...
„Adamee, hai la-nfăţişare dacă ai inima tare!”
îi strigă bărbosul în timp ce Adam îşi admira încântat torsul ...
„Ptiu, ce pocinog o mai fi, că se ţine numai
de prostii. El mi-a şi pus canepa asta-n cale, că-i mai moale, că nu-i prea
tare, numai bună pentru a nasului
desfătare ...”
Şi se-ndreaptă
spre apă neştiind că ape-ape or să-l treacă ...
Şi iaca na ...
Duios, o creatură prin faţă-i trecea ... parcă-i semăna ... „E .. va
iii ... Ce sperietoare ai făcut ... pe tine te-ai întrecut. Zici că-i vie
şi spre mine o să vie ...”
„Adame, Eva-i, ai nimerit ... şi cu ea te-am
cadorisit ... Hai să te văd acum, că te plângeai că te-ai plictisit şi nu eşti
fericit! .. Şi de te gândeşti s-o pui în vie să ştii că o ţii ca-n colivie şi
ea tot după tine o să vie.”
Şi atunci Eva
... „Adam ... să ştii că nu-s floare să
mă ţii în glastră, la fereastră ... io mi-s pasăre măiastră şi nu vreau viaţă
de sihastră ... ăl bătrân deja mi-a zis că-ţi datorez o coastă şi cum nici eu
nu-s mai proastă, ţi-o recomand la schimb pe cea de Azur, că dacă o ai pe aia
n-o să ajungi niciodată rupt în ... femur” ...
Şi uite aşa ăl
bătrân a simţit c-a întinerit văzându-i pe cei doi umanoizi ai săi că după
numai câteva minute îl şi vroiau bărberit ... şi de atunci a ştiut că nici
viitorul nu mai e ce-a fost şi că era cazul să se bage la dos ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu