Food ... (in)glorious food ...

Pe motivul „ce nu te omoară, te întăreşte”, am zis să fac un rezumat, cu alineat de două degete, de la capăt, al alimentelor pentru care ne-am lua linii peste palmă de la nutriţionişti:

Orezul – Chinezii graşi sunt rari … dar la ei nici nu s-a inventat furculiţa sau lingura …

Cartofii – Aici e ceva straniu: mai nou cică trebuie luaţi de la gura porcilor că soiul lor de napi e numai bun să-l papi ....

Morcovii – Cei fierţi au multe calorii ... Păcat ... Eu îi ştiam buni pentru vedere, păr şi piele ... Dar acum nu pot să-i mai văd cu ochi buni, şi parcă nu mi-aş smulge părul din atâta lucru, mai ales după ce m-am zgâriat pe ochi ...

Pastele – Trebuie să fie din scândurele ca să nu îţi placă şi să te înveţi cu ele ...

Pâinea cea de toate zilele trebuie să fie: neagră, cu seminţe (abia adunate din scuturături vrednice de sac) sau să nu mai fie ... să nu mai ducă omul grija pâinii de pus pe masă, ci mai bine a ţuicii de la gura copiilor.

Mămăliga – Dacă ştia Moromete că îngraşă, eşalona ciorba de buruieni asezonată cu polenta şi laptele cu mămăligă ... ca să nu îi plesnească familia de sănătate şi să îi bată Jupuitu la uşă una-două, amuşinând bunăstarea Moromeţilor.

Lactatele – După smântânitul oalelor, copiii nealergici la lactoza ai familiei lui Stefan a Petrei Ciubotariul se mai alegeau cu o porţie de mâncare ... mâncau oleacă de bătaie ...

În aceste condiţii, vorba lui Maslow (asta nu avea mania turnuleţelor, ci a piramidelor) – poţi să încerci să escaladezi piramida, dar nevoile nesatisfăcute anterior te vor trage în jos ...

                                                  Sursa foto: http://teacherslifeforme.blogspot.ro

Idei de Dragobete ...

Acum e pe bază de love de la porumbeii pe care îi văd pe creanga care îmi bate-n geam – cam cum îi bătea lui Eminescu de l-a luat cu păduri cutreieram [cu toporul în mână eram ...] - până la vecinul care vine ameninţător cu un buchet de flori către valentina-i proaspăt înfăinată şi degrab’ machiată ...

Şi din toată această iubire iaca cum mă păleşte o gândire: destinaţii pentru vacanţe de vis cam ca pentru o simulare de paradis ...

O poză cu doi turişti iubăreţi, ea cu ochii la pădure, el pe jos, căutând mure – titlul pozei: La Poalele Tâmpei nu-i rost nici de mure, nici de pădure ...

Concediu pentru doi păpuşei: Victor şi Bianca se puteau numi ei – Excursie în masivul Iezer – Păpuşa şi el subit se gândeşte dacă ea plesneşte strânsă cu uşa ...

Sursa foto: http://sculeni.wordpress.com/

Se mai poate face şi un circuit romantic: cu plecare din Măciuca şi Fundătura şi întâlnire în Fierbinţi, cu popas la Urlaţi, Sculeni şi Bulbucata şi oprire la Insurăţei - unde se pune pâine şi sare pe rănile celor doi drumegi, în onoarea ultimei picături de viaţă ce se prelinge din ei …

.

Sau varianta de botanică pură ... la umbra nucului, în căutare de ciuboţica-cucului ... :)

Love is in the air ... let’s kill it everywhere ...

Toate magazinele (chiar şi chioşcurile cu 3 gume şi 5 suluri de hârtie – că doar dragostea e mai rea decât ... ) se întrec în kilometri de inimioare şi bombonele ... eventual inimioare-bombonele, floricele-bombonele ... toate numai bune pentru dus cu zăhărelul ...

Florile dau pe afară din minunatele găleţi de plastic şi se uită cu jind la panglicile si celofanele cu care se vor îmbrăţişa mai în silă, mai cu drag ... Ghioceii pălesc când văd că trebuie să îşi strângă tulpina ca să îi încapă corsetul frunzei în care sunt strânşi cu aţa ... Zambilele îşi strâng clopoţeii în speranţa că aşa neînflorite nu vor fi lesne dăruite ...

Iar pluşurile ... Ursuleţii, iepuraşii (aici e cu oleacă de bătut şaua iepei) nu sunt timizi, ci speră că privirea lor jindiformă va da de gândit cadorisitei că perna cu hai-la-vie pe care o ţin în braţe e un mesaj care lesne s-o îmbie ...

În principiu, e un joc de dă-mi-o mie, ia-ţi-o ţie ... cu final cu veselie ...

                                                              Sursa foto: http://uli.ro

O melodie pentru fiecare ...

Shine bright like a diamond – Asta e plagiat după Eminescu cu a sa „La Steaua” ... Numai că Eminescu a zis-o mai cu licenţă (poetică, desigur) ... că dacă i-ar fi zis: „Ce luceşti, draga mea”, sigur madama rupea uşa băii ca să se pudreze, cu jena că nu mai apucase să se spele pe cap, sperând ca el să fie un domn, totuşi ...

Stinge lumina, arătă-mi calea – Nu ştiu cu cine s-o fi înhăitat fetişoara, dar el ori era nictalop, ori ea şi-a găsit Luceafărul cu care să orbecăie prin Bamboo ... [oricum melodia mi-a rămas în encefal cu imaginea preotului căruia îi cântă rapsoada fix această melodie din telefonul amplasat în poală ... See for yourselves: http://www.youtube.com/watch?v=t4VKGnsk_H4 J]

Ce e dragostea? – Un fel de doină contemporană ale cărei jăli şi alean sunt cântate cu Dumnezeu înainte ... până intră în schemă ştiinţa şi tehnica: „Dar ştiu c-a fost bine, cu tine acum, mi-a dat eroare” ... 

Nebănuite sunt căile restart-ului şi reinstalatului ... sau poate că doar nu erau sisteme compatibile ...

Oliver Twist – Recunosc că nu am reuşit să termin cartea, dar acum mi-e clar de ce ... era la fel de neinteligibilă precum versurile cânticului ...

Domnişoare – A citit şi compozitorul nişte reviste mai glossy cu titlul de-o şchioapă „Ia-l dacă îţi strică rujul şi nu rimelul”  şi a zis că o să prindă: „Zi, pot să urc să-ți stric machiaju’?”

Perne moi – De la o vârstă şi după atâta şoptit în gura mare „A ta ...” şi cel mai slab reumatolog recomandă băi calde şi perne moi ...