Baladă od-ioasă

Te uită cum ninge decembre...
Spre geamuri, iubite, priveşte –

Cum sloiul încet creşte,

Uite, parcă ne priveşte.

Mai spune s-aducã jãratec
Si focul s-aud, în gând, cum trosneşte.

Să nu mai aud cum stomacul mă roade

Şi oasele-mi pârâie, de la reumatism, ca oasele de peşte.

Si mânã fotoliul spre sobã,
La horn sã ascult vijelia, 

Dar stai că pot s-o ascult şi de aici,

Soba-i închisă, aoleu hipotermia.

Mai spune s-aducã si ceaiul, 

Şi s-ascundă vătraiul,

Că iar îl confund cu evantaiul

Şi-i fac vânt în primul care-mi cere mălaiul.

Si vino si tu mai aproape, -

Că iarna asta tare ne-încearcă …

Suntem in bikini, parcă

Dar ne-ncălzim ca animalele lui Noe, pe arcă.

Citeste-mi ceva de la poluri, 

Sau mai bine nu,

Citeşte-mi ce vrei tu,

Doar să nu-mi îngheţe sufletul.

Sau sângele în vine,

Că am căpătat obiceiul de-a mă ţine.

Şi de m-ai sculat din ţol, d-aicea,

E ca şi cum pe ţeavă ai băgat alicea.

Si ningã... zãpada ne-ngroape.

Ce altă treabă să aibă,

Când noi avem ochii telescoape

Să nu vină careva şi să ne creadă statui, să ne-ngroape.

Ce cald e aicea la tine,

Zise Clark Gable, in film, ca să râdă, parcă de mine.

E ziuã si ce întuneric...
Mai spune s-aducã si lampa –

Ne-om încălzi în juru-i,

Ca muştele care trag când trag apa …

Te uitã, zãpada-i cât gardul,
Si-a prins promoroacã si clampa.

A început să ma doară şi cardul,

De când ne-au tăiat căldura şi apa.

Eu nu mã mai duc azi acasã...
Potop e-napoi si înainte, 

Care-a inventat Apatermu’,

Ăla n-a fost om cu-minte …

Te uitã cum ninge decembre...
Nu râde... citeste nainte.