Vechituri cu iz de vin .. tage

Nu am înţeles niciodată pasiunea oamenilor pentru vintage ... altfel spus vechituri de pe la lume adunate şi prin alte case reciclate ... Recunosc că ma ia jocul de glezne când mă apropii de magazinele de antichităţi şi numai vitrinele lor mă fac să-mi imaginez că înăuntru mă aşteaptă o Miss Havisham (febleţea lui Charles Dickens), care la frumoasa vârsta de 101 ani nu a renunţat la portul tradiţional de rochie de mireasă şi îşi aşteaptă invitaţii cu un tort vintage ... că doar ampicilina n-a omorât oameni ...

Cărţile vechi – Purtătoare ale unor germeni de boli despre care s-a crezut că au fost demult eradicate, îi oferă cumpărătorului experienţe de ne-uitat ... pentru că ce poţi să mai vezi pe o hârtie aşa de îngălbenită ...

Fundalul muzical pe care îl asociez cu momentul cumpărării cărţilor vechi e ... Sanda Ladoşi & Ştefan Iordache – Eu vreau să-ţi spun că te ador şi pot de dragul tău să mor ...

Decoraţiunile interioare – Cele mai inspirate sunt fiarele de călcat cu cărbuni, fusurile, războaiele de ţesut şi mobila veche ... că nu se ştie niciodată când e închis la muzeu ...

Hainele vintage – Eu ştiam de lozinca „Jos textila!” dar nu îmi imaginam că se vor vinde şi haine tip foiţă de ţigară ... pe care cumpărătorul trebuie să le ia pe văzute, nu pe pipăite sau încercate, că riscă să le plătească de noi ...

Sunt uşor învechită, nu?

Mama lor ... a personajelor

Nu e 8 Martie şi nici ziua colindului „Mamelor din lumea-ntreagă” ... Şi, cu toate acestea, mă tot gândesc la relaţia filială (că relaţiile la sediu nu-şi au locul) a unor personaje celebre cu ale lor mame ...

Mama lui Coşbuc îşi tocise degetele de atâta tors ca să-şi ia gândul de la al ei George care nu putea să dea un telefon şi să-i zică mamei că întârzie ... Ea tot credea că el poate nu avea semnal dacă i-o fi luat cineva piuitul ...

Muma lui Ştefan cel Mare e mai îndârjită şi nu-şi acceptă fiul să vină ca un loser acasă şi s-o râdă tot Facebook-ul ... că ştia că Dymytry Boly (acest AdelinPetrişorCătălinRaduTănase al Facebook-ului) share-uia de pe unde apuca ultimele zvonuri ... Şi parcă şi vedea Post negru pe Wall-ul lui Bolintineanu ... Ştefan luptă a pagubă – at Războieni ... cu like-uri din partea Comunităţii turce şi a SuleymanMagnificulFanPage.

Mama lui Goe – Proaspăt tunată (siliconată şi botoxată), aceasta îşi căpiază soţul cu cheltuielile pe la saloane iar acesta, bazându-se pe principiul „cine s-aseamănă, s-adună”, le trimite pe toate matracucile din familie să-şi aerisească botox-ul la munte ... şi să-l ia şi pe loaza de fiu pentru care a intervenit până la Minister ca să treacă anul de masterat şi anul acesta ... 

Aglae Tulea – Călinescu a zis să facă o sinteză a tot ceea ce s-a portretizat până atunci şi a adunat toate tipurile de progenituri sub aripa Madamei Aglae ... Mitu zis Tâmpitu' al lui Mărgineanu e Titi, fiul lui Goblenitu’ (soţul Aglaei fiind un împătimit al ţesutului ... îi croieşte soţiei pânza pe care să-şi ţeasă intrigile), Olimpia e flacăra olimpică a „eşecelor” în instanţă ale soţului ei Stănică (... leafă mică) iar Aurica e „always a bridesmade, never a bride” ...

Smaranda Creangă – nu umbla ea din creangă-n creangă, dar copiii ei sigur o făceau ... şi îi mai aduceau şi câte ceva d-ale gurii ... ba o cireşică, ba o pupezică ... ca să compenseze cumva pentru pozele nud apărute în tabloide cu Nică la scăldat ...

Literatură candidă, pe alocuri morbidă

Părinţii îṣi trimit cu bună credinţă copiii la ṣcoală, să mai lingă ṣi ei paginile unei cărţi, că ei destul ṣi-au tocit coatele …

Ṣi copiii ... ascultători ... cam cum numai prin clasa zero mai găseṣti ... ling cu sârg colţurile e-book-urilor, descoperind câte lucruri poţi face cu o limbă dibace ...

Din când în când, când mai obosesc ... mai aruncă ṣi un ochi pe ce răsfoiesc ... ṣi găsesc:

Puiul, de Ion Alexandru Bratescu-Voinesti – să chiorăṣti când numai numele-i citeṣti ... Tot acum, dacă profesoara e inspirată, poate preda ṣi o lecţie de gramatică aplicată: Ce-i scăpat din colivii spre colivi tânjeṣte ...

Din lumea celor care nu cuvântă, de Emil Gârleanu – cu ai săi cărăbuṣi, gândăcei ṣi musculiţe, poetul dovedeṣte o vădită compasiune faţă de frugala masă de prânz servită la ambasada Chinei ...

Pupăza din tei, de Ion Creangă – învaţă băieţii, prin alegorie ṣi regula de trei (cea mai) simplă, că pot să încerce să prindă pupeze cât vor, că tot îi prinde vreo rudă când le ciufulesc ... ṣi după aia, aṣa ciufulite, mai greu cumpărător le găsesc ... că de ele sigur rapid se plictisesc ...

După melci, de Ion Barbu – nu s-ar fi gândit copiii că un matematician n-a putut să calculeze temperatura la care un melc îngheaţă ṣi cred că îi prosteṣte cineva, aṣa, pe faţă ...

Dumbrava minunată, de Mihail Sadoveanu – e o pădure minunată ṣi de extratereṣtrii intens populată ... din curiozitate vizitată de o pupilă râzgâiată ...

Lecturi memorabile, dar numai dacă hard-ul mai permite ... 

Concert de du-te-vino, Clementino ...

Nu tu oameni, nu tu stress, să mă pun pe recules ... aşa gândeşte orăşeanul care se duce la ţară cu gândul liniştii şi relaxării ...

Şi adoarme mai greu că parcă nu e chiar un om la locul său ...

Şi speră ca Moş Ene să fie şi el atras de mirosul de aer proaspăt de la Glade-ul Fresh Air din camera de ţară şi să îl ajute la numărat oile ... Dar subit o înţelege pe mama ... pe mama lui Coşbuc ... că Ene nu mai vine ...

Şi îşi zice să lase pe a doua zi anulatul contractului de prestări servicii de „legănat viteză şi picat în freză” încheiat cu Moşu’ ... când şirul ariadnic al gândurilor îi e întrerupt de un oareşce tărăboi ... şi nu venea dinspre boi ... Venea de afară, de unde o ceaţă îţi arăta că de mult timp nu mai era vară ... În mijlocul curţii, toţi limbuţii ... vaci, porci, oi, caprine, cât să nu fie bine ... Unde mai pui că un cocoş, amintindu-şi ce greu cândva i-a fost, a sărit pe bietul moş ca Van Damme de furios şi mi l-a trântit pe jos:

-        -     Auzi bre încoa’ la mine, tu din gheare mi-oi scăpa când bani de ouă mi-oi da!

Nu ştiau cum să-l împace toate acele dobitoace ... Ce mai vino tu încoace, hai cu noi şi fii pe pace ... cocoşul era neclintit şi cu ochiul chironit ...

Abia târziu am aflat cât era Moşu’ de beat ... şi ce necaz l-a înmuiat ... De ciudă că n-a putut s-o joace şi el pe mămuca lui Săndel, Nea Ene s-a îmbătat niţel ...

Macrameu şi bibelou, cât praf a înghiţit gâtul meu ..

Multe-şi mai pot face loc prin casa omului … multe şi inutile … ca la Termo-pile ... a pile of pile ...

Mileurile, macrameurile si alte surate cu fire atent îmbârligate – în afara faptului că au rol (in)estetic profund înrudit cu Răpirea din Serai, au o mare şi seculară râcă pe bibelouri ... cum pui un bibelou pe ele, cum o iau la fugă ...

Bibelourile – o piedică de netăgăduit în calea fugăririi mingii sau a altor sporturi de contact ... Noroc cu soluţiile rapide pentru lipit ceramica ... şi urechile căprioarei sunt din nou ciulite ...

Etajerele din baie – Cred ca singurele persoane care s-ar putea folosi de oglinda din baie trebuie să aibă fie picioarele de 2 m, fie gâtul de femeie africană g(h)ift-uită cu câte un inel pe gât la câte o aniversare ... că altfel nu se poate răzbi printre spray-uri, creme şi alte marafeturi ...

Carpetele – Dacă nu sunt ilustrarea pixel cu pixel a Răpirii din Serai, atunci sunt skateboard pentru pisici, câini şi chiar pentru stăpânii care aleargă după câinii care fugăresc pisicile prin casă ... E felul lor de a se răzbuna pentru faptul că se simt călcate în picioare ...

Cănile – adunate probabil în ideea în care mustul musteşte subit şi toţi vecinii sunt aşteptaţi să tăbare în următoarea secundă să curme ... beţia ... de cuvinte ...

Şi cale de scăpare nu e ... că zici să le pui gând rău ... şi pui bibeloul în cana care şade frumos pe mileul de pe etajeră, şi parcă zici să le faci o poză de adio ... că întregi nu le mai vezi când cu cotul te întorci ... Dar uiţi de carpeta de pe jos ... că e moale şi pufoasă, iar cănii nici că-i pasă ... bibeloul râde ca-n faşă ...

Începuturile psih(otico-)analitice ale Etologiei

O fi omul înfrăţit cu codrul, dar cred că mai degrabă îi omul înfrăţit cu codrul de pâine ...

Parteneriatul umano-forestier cred că datează de pe vremea când omul cam evita să îi privească în ochi pe cei care îi râcâiau la intrarea în scorbură (se ştergeau, bineînţeles, pe tradiţionalul preş cu „welcome”) ... Dar, cu timpul, omul a înţeles că poate lua de la animale şi altceva în afară de carne, ouă, lapte şi uite aşa s-a gândit să îi psihanalizeze. Şi cum psihologia era abia pe la începuturi, oamenii nu stăpâneau prea bine tehnica hipnozei pe animale, motiv pentru care cercetările s-au rezumat doar la câteva animale ...

Şi aşa a fost descoperită explicaţia unor expresii care circulau în argoul pădurii:

Lacrimile de crocodil – Crocodilul era un fel de politician al pădurii, aflat într-o campanie electorală permanentă în mocirla proprie, de unde rareori se arăta privitorilor ... iar ca strategie de campanie adoptase lacrima în colţul gurii ...

Memoria de elefant – Aici psihanaliştii făceau programarea numai când ştiau că e ziua de program scurt ... că elefantul nu le ascundea nimic, dar nu-l ajuta memoria ...

Mersul de gazelă – Graţioasă, mereu încopitată şi cu genele rimelate ... Cercetătorii au vrut să ştie ce-i în mintea ei de umblă aşa provocator pentru fiare ... fie ele de-ale pădurii sau de-ale vânătorii ...

Ochiul de şoim – Nu prea aveau aparatură pentru testarea acuităţii vizuale şi nu au ştiut cum să-l studieze pentru că s-au lovit ca de un zid când le-a zis că e încă în proces cu Neamul Şoimăreştilor ...

Măgarul lui Buridan – Nici el prea cooperant ştiind cât de neserioşi sunt oamenii de când i-au promis că-l fac celebru ... şi a ajuns faimos ... tot Google-ul ştie de Buridan’s ass ...

Dar mai există speranţe că o pasăre ajunsă tocmai din Phoenix, Arizona va arde toate cercetările anterioare şi va da posibilitatea ştiinţei să renască ...

Marketing pidosnic

Că nu ṣtiu cum altcumva să numesc strategiile îndelung ticluite pentru a fi contra omului ...

Să luăm (nu aminte) ... ci ca exemplu:

Ciocolata – mai ales cea mai tuciurie, care de altfel, odată desfăcută, e aducătoare de bucurii ṣi steluţe o mie ... Până se rupe bucăţica cea purtătoare de SMS-uri kinky pentru serotonină ṣi endorfine, te gândeṣti care deget ṣi, mai ales, care mână ar fi mai bine să fie în ghips? Că te poţi sacrifica ṣtiind că odată ghipsată, mâna poate fi mai vrednică în luptă ...

Conservele ṣi pateurile – Când nu te grăbeṣti, cheiţa se ridică agale, dar hotărât, în sus, cât să-ṣi ia elan să îṣi tragă poalele rochiei de tablă ... iar când te grăbeṣti, cheiţa se crispează, rochia nu se mai ridică ... pentru că cheiţei i se rupe ... ... probabil tivul ... că altul nu văd care să fie mo-tivul ...

Borcanele – Deschisul lor e ca o audiţie pe nevăzute ... Nu te vede nimeni cât te chinuieṣti, dar toată lumea se bucură ṣi te aplaudă când ai terminat ...

Robinetele chiuvetelor din mall-uri – Când ţi-e lumea mai dragă, uṣurat(ă) de probleme, te zoreṣti spre oglindă ... ṣi ca să nu pară dubios că te apucă narcisismul în aṣa zonă în care parcă nu mai eṣti chiar tu pentru că ochiii ţi se bulbucă de la clor ṣi nasul se cârneṣte subit ... zici să te speli ... Întinzi mâna a pomană la scuipătorul de săpun ṣi zici să le faci cadou mâinilor o baie ... dar în aceeaṣi secundă te gândeṣti în ce sărăcie ai nimerit de nu au nici apă curgătoare ... Ṣi îi spui o poezie robinetului, îl ṣi ameninţi cu un control din partea unui patent care va merge în amănunţime, până la „ghivent” ... ṣi probabil robinetul e obiṣnuit cu prea mult preludiu, că deodată ... 

Evul (Prajit) Mediu

Rochiile cu crinolină – în care mersul se confundă cu săritul de la trambulină;

Peruca – pentru cazurile în care purtătorul nu suferea de sindromul părului ca măciuca;

Gheruţa pentru scărpinat sub perucă – echivalentul reclamelor la soluţiile anti-păduchi de azi ... Se iau de păduchi de nu se văd ...

Spălatul la lighean – destul de actual pe vremuri de revizie vărateco-tomnatecă;

Cavalerul pe cal alb venit să ceară mâna domniţei – e acum înlocuit de „la mine sau la tine? Te duc undeva să-ţi fie numa’ bine!”

Făcutul curţii – Domniţa modernă acceptă şi aşa ceva numai dacă poate să aleagă ea piscina care să fie montată în ditai săpătura cavalerului pe lângă şezlongul ei ... Că el, săracul, a făcut groapă de cât i-a dat roată ...

Lecţiile de pian – La ce să-şi mai bată capul domniţele moderne cu portativul când au paliativul? Dă tu drumul la manea, că ca muştili venea ...

Închiderea în turn a domniţei neascultătoare şi degrab’ mânietoare – Acum domniţa îşi smulge părul şi dacă-i pusă să îl ia la banchet pe văru’ ... nu Săndel, că ăla-i fratele lu’ Sandybell, cu care nu se împăca de fel ...

(IV) JOHN ŞI MERRY, IUBIREA NU CHIERI

Şi atunci ...

... digeiul dădu un dublu click cu tripul zbâc pe „Push it there”

... iar Aspirina, văzând căutătura disperată a lui John, îi şopti gingaş în portavoce lui Merry:

-        Bagă-l în corzi!

Merry, panicată ...

-       Nu-i nici ringu’, nici prosopu’ ... după mine, hai potopu’... Hai să-l vâr unde-i e locu’!

Dar biata de ea nu a anticipat că budigăii erau belea ṣi cuiul cel pus de Pepelea  pe crac lui John îi ieṣea ...  Ṣi l-a azvârlit pe John cât colo, între Maria Ioana şi Valeriana ... 

-       Maria Ioana, tu eşti campioana! zise John fără să gândească prea mult ...

Probabil că îl luase valul ... valul de parfum de la florile Valerianei (pe care mereu cu ea le căra ṣi pe toţi îi relaxa) ṣi valul de curent de la învârtitura lui Merry.

John ṣtia de cheful lui Merry ... că nu uṣor chieri ... Ṣi se gândea că-l ṣi tropoteṣte, cu capul de podea îl lipeṣte ...

 Ṣi atunci digeiul a zis că e timpul să-i facă o dedicaţie ṣi lui John ṣi a deschis folderul „Sir Elton, văr cu John” ṣi a dat drumul la playlist ...

A început cu „Scapă-mă de ea” ... iar Merry, crezând că cei doi s-au înţeles cumva dinainte, a găsit de cuviinţă să-i măsoare pulsul lui John, cât mai era fierbinte ... Ṣi unde mai cald să-i pară dacă nu direct la jugulară ...

      Când bietul John din graţioasele braţe ale lui Merry se chinuia să scape, digeiul a zis că seara îi încheiată ṣi uṣor ratată ṣi a click-ăit din nou ... „de dragu’ la show” ... Ṣi toţi cei din discotecă (care până atunci creṣteau miza la pariuri) au încremenit ... era „Nothing else matters” ... un sunet Metallic nemaiauzit pe care mai greu merge tropotit ...

Ṣi de atunci totul a început să conteze ... cum să fluiere digeiul cu aṣa o melodie în locul în care toată suflarea satului se spovedea la lumina reflectoarelor ṣi se împărtăṣea cu vin cu Cola? Chiar ṣi popa ṣtia că cele care vin cel mai des la spovedit se îmbrăcau în alb, ca la lumina din discotecă să fie mai uṣor de văzut sufletele pure ... Acum parcă negru vedea în faţa ochilor ...

Clasa 007

Pentru că zilele astea se lasă cu începerea ṣcolii în forţă (adică bobocii care au apucat să îṣi înfingă cornul în lapte au prins forţă ca să rupă poarta ṣi să deschidă ṣcoala), m-am gândit că cei mai (ne)fericiţi trebuie să fie experimentalii elevi care o iau de la zero … da, de la clasa zero … Ṣi am zis să arunc o ocheadă la ce li se pregăteṣte acestora ṣi mai ales părinţilor, care vor trece prin furcile caudine ale întrebărilor din următoarele materii:

Comunicare în limba română – Aici se va îmbina un ṣotron frumos încropit în mijlocul clasei cu un intelectual Fazan, din care copilului i se va uda cămaṣa de cât a comunicat ...

Părintele întrebat ce e ṣotronul va deschide, tăcut, o foaie de Paint, va insera cerculeţe, pătrăţele ṣi numere, apoi va drumul unui efect sonor de aruncare a unei pietre ṣi va sări căsuţele cu delicateţea unei căprioare, din click în click ...

Matematică ṣi explorarea mediului – Cred că îi învaţă pe copii instrucţiunile de utilizare a GPS-ului pentru când părinţii intră în panică la volan sau cum să recunoască numerele autobuzelor pentru momentele când sunt însoţiţi de bunici ...

Muzică ṣi miṣcare – Acum se poate face mai comodă ṣi educatoarea ... singurul regret este că ora se termină cât ai zice  „Supercalifragilisticexpialidocious” ...

Educaţie pentru societate – Adică „Scuipă frumos când scuipi pe jos”, „Crapă sămânţa-n două, că-i mai greu când e mai nouă” ṣi „” Ṭïpă cât poţi, să te audă toţi”.

Educaţie fizică – Asta e pentru momentele când nu merg basul ṣi cu toba mare de la ora de „Muzică ṣi miṣcare”.

Dezvoltare personală -  Copiii care sunt mai dezvoltaţi vor putea lipsi de la oră ... rămân cei mai slăbuţi, pe care educatoarea îi va convinge de valoarea nutriţională a cornului ṣi a laptelui ...

Arte vizuale ṣi lucru manual – Dacă scapă niṣte scame de la scul peste planṣa udă, copilul mai scapă de o oră, prin comasarea materiei ...

Tehnologii de informare ṣi comunicare – Educatoarea s-a pregătit cu fiṣe despre „Ce este un mouse?” dar copiii nu o judecă ... îṣi văd în continuare de iPod ṣi iPad ...

Religie – Copilul ṣtia deja de la bunici că trebuie să-ṣi facă cruce la răscruce ṣi să nu se pună cruce ... De la educatoare mai află doar de „Amin” pe care îl aude după ce toţi elevii ies din clasă ṣi ea îṣi face cruce.

Bubulina Gospodina … cine-a văzut-o, să-i taie lumina

Oricât ne-am feri sau ne-am da faultaţi, la un moment dat ne dă la ficaţi soarta Isaurei ... adică o mică îndeletniceală cu de-ale casei ... E adevărat că s-au inventat multe ṣi pentru toţi, dar cu ce folos când nu mai poţi ...

Aspiratul – Pe lângă silenţiozitatea operaţiunii în sine, se mai iţeṣte ṣi ocazia unei autodictări cu privire la calendarul ortodox ... Ṣi nu porneṣti cu prejudecăţi: îţi zici că peria + furtunul ǂ love data trecută, dar că ṣi tubul nu va vrea să vadă în faţa ochilor peria ṣi că furtunul nu vrea cu niciun chip să se ţină în triplu tulup cu dublu axel cu aspiratorul, nu gândeṣti ...

Spălatul – Aici e complexă problema ṣi are multe aspecte:

... spălatul geamurilor – se va face musai când afară e înnorat, nu de alta dar altfel sticleṣte sticla ṣi îţi fuge cârpa din faţa ochilor ...

... spălatul rufelor – dacă maṣina nu face spume când vede ce-o aṣteaptă, atunci sigur plouă când le întinzi la bronzat ... Ṣi îl aṣtepţi pe Nică să-i zici să iasă, ca un copil bălai, la soare ... dar Nică a crescut, acum e Nicu ṣi s-a făcut taximetrist în Tulcea ... ṣi face ce-i zici numai dacă o corecţie îi aplici ...

... spălatul pe jos – aici genunchii îţi mulţumesc pentru dăruirea cu care ai făcut ca toată casa să fie un patinoar ṣi te aṣteaptă doar să te ridici ...

Gătitul – La câte verbe conţin reţetele, ar trebui să se introducă la olimpiadă, că numai acolo mai e atâta miṣcare, dublată ṣi de concentrare ...

Călcatul rufelor – Dacă nimereṣti vreo cămaṣă ale cărei mâneci (scurte, de altfel) se ṣifonează până ajungi la poale ... zici să treci la un pantalon ... că doar nu oi lua cearṣaful ... Dar uiţi că pantalonul capătă o “sclipire” (ṣi nu geniu) chiar prin zonele unde luciul i se potriveṣte numai Nicoletei ... ṣi îl laṣi mai încolo ... ca să treci la cearṣaful-plic ... unde mic-mic, dar fierul de călcat tot intră câte-un pic ...

Ṣi deodată pe toate le laṣi ...

Iei o gură de mâncare, care se scurge (de pe picioarele acoperite cu unul din pantalonii călcaţi) pe gresia abia lăiată ... pe care-ai aspirat-o odată ... lucea sticlă ca geamul pe care acum ai pus mâna de mâncare, în timp ce puneai lingura de mâncare nu în gură, ci în maṣina de spălat ... că de la atâta oboseală, ai ṣi uitat ... 

(III) JOHN ŞI MERRY, IUBIREA NU CHIERI

Şi uite-aşa lumina ochilor îi pierea când pe Merry o vedea ... Dar ea pe ce se apropia, mai mult la faţă se lumina ... Ea pe cal alb prinţu’-şi vedea, dar el numai alb nu mai era ... Era doar puţin alb ca varul, că-i amorţise inelarul ... A tras el de cui ce-a tras, dar cu stofa veche prieten n-a rămas ... L-a trădat la nevoie, ceea ce pe crac s-a dus anevoie ...

-           -    Tu, Marcico, ce mă speriaşi, am zis că-i mămuca lui Glanetaş ... Şi cum ştiam c-a răposat demult, nu mai puteam să te-ascult ... Aşa rochie albă şi mare, de m-a luat cu sudoare ...

Şi răspunsul gingaşei stafii pe loc se iţi:

-         -    Am zis eu că nu te-oi lăsa rece dacă oi vedea o aşa zână albă cum prin faţă îţi trece ... Şi chiar am insistat să tai din cearşaful mare de pat, că numai tata stă pe el şi cum îi tot beat, n-o vedea că l-am luat ... şi cu puţină danteluţă, că atârna la perdeluţă ... a ieşit o grozăvie, toată discoteca nu-şi imagina că aşa o să fie ... Şi sunt Merry, apropo, că nu suntem ţărani să ne luăm la mişto ... Eu mi-s fată cultivată ... prin porumb, la lăstăriş, eu nu mă jucam în tufiş ... aveam alte preocupări mai culte, pentru cine are ochi s-asculte ...

(II) JOHN ŞI MERRY, IUBIREA NU CHIERI ...

Mersul legănat nu-l învăţase Merry de la vara din Căpâlna-Sat ... nu, nu, era exersat ... din Baywatch preluat ṣi pe gârlă perfecţionat. Ṣi când umbla la perfecţiune, se abţinea să facă uz ṣi de raţiune ... că o făcea doar din pasiune ...

John, în schimb, nu comenta când spre el se îndrepta Pamela visurilor lui, visată cu proprii ochi ṣui ... Ce dacă n-o cuprindea dintr-o singură privire? Poate era din cauză că era mut de uimire ... Plus că n-avea cum să se miṣte: budigăii coborâseră prea jos ṣi de acolo nu mai era cale de întors ...

Ṣi aṣa subit iubirea ce-i săgetă, de nici unul nu mai pregetă ...

Nici nu mai conta că lumea bârfea că Merry mai prinsese câţiva săteni prin unghere ca să le arate cum e cu pasiunea ṣi ce uṣor piere ... Lor le părea ca de miere până venea momentul să îi strice la fiere ...

El orbit acum se simţea că în discotecă ochelari nu purta ... Zicea că nu-i cool să vii cu sifoane când toată lumea se bătea în iPhoane ... Aṣa că acum trage, Ioane ... Ei, dar doar nu trăgea la jug, trăgea doar de-un ṣurub ... care în ṣalvari i se înfipse, fix când Merry spre el se pornise ... Ṣi trăgea, săracul, trăgea, de inima ţi se rupea ... Simţea că ceva o luase pe crac, la vale, aṣa cum o ia sania pe un drum fără sare.

Limbili străini - când nu fac rău, dar nici mult ghini

Sătenii din  ˊSânlimbă  nu mai au liniṣte după ce le-a zis duminică, pe nemâncate, Popa Docenţiu de Turnul Babel ... Mai ṣtiau ei de Turnurile Gemene, de Turnul de Apă din satul vecin, dar nu a fost chip să înţeleagă cum arăta ṣi turnul ăsta ...

Ṣi atunci au zis să o ia ... la ce dacă nu la întrebări ... pe referenta literară a satului ... Aspirina Poalelungi ... proaspăt întoarsă de la niṣte cursuri online, prin chat, cu niṣte studio-uri pentru care lucra ... Ṣi i-a lămurit ea cum stau treburile ṣi cu limbile astea ...

A luat numai clienţii din ultima săptămână ṣi ṣi-a amintit cum a înnegrit ea colţurile de la ghidul poliglot tot încercând să înţeleagă dacă U-ou-eau se zice în orice ţară sau numai în alea care s-au unit ṣi au trecut la limba unică ... limbajul trupului ...

Ṣi cam aṣa le-a zis:

Franceza –  E unduioasă cam ca Sena prin răstoace, are tot ce oricărui rârâit îi place …  

Ṣi atunci sare Moṣ ProContra:   Ăṣtia cred că îs rârâiţi că mai au brânză de capră printre dinţi ... Ṣi când vă ziceam că ţin brânza aia la uscat, pe prispă, ca să dau ṣi eu de gustul franţuzesc, voi mă luaţi că s-o arunc, să-i dau foc, că vă fug porcii ṣi caii nechează pe loc ...  

Engleza – Clienţi de ăṣtia nu prea a avut că nu erau treji la ora când începea ea lucrul ... ṣi nici mai târziu ... A auzit ea, la un moment dat, că se trezeau numai ca să bea ceaiul la ora 5 ...  Ṣi iarăṣi Moṣ ProContra, prompt: Din ce am prins eu la radiou’ când ṣtiţi că prindeam posturi străine, după cura cu algocalmine, era o bolboroseală cam ca la gemul de prune ...

Germana – Aici s-a chinuit mai mult, că tot ce prindea era „Schneller, schneller, das ist gut” ṣi n-a ṣtiut traducerea până n-a primit e-mail cu subiectul „Fűr Elise” de la un domn binevoitor, Crenvurṣt ... Aici Moṣ ProContra nu a mai avut chef să intervină că i-a venit în minte încercarea lui de a fugi peste graniţă ... ṣi ṣi-a amintit cum îi scotea din dubă unul de zicea „Eins, zwei, Polizei” ... ṣi de acolo s-a pierdut ... că ṣi Paznicul de la Cetatea Neamţului mai mult de kaizer ṣi ṣniţel nu a ṣtiut să îi zică în germană ...

Italiana – Cu ăṣtia face biata Aspirina ore suplimentare ... Ṣi nu înţelege de ce tot ei sunt nemulţumiţi ṣi zic întruna „Caţo, cazzo!” ... Moṣ ProContra rupe ṣi puţină italiană de când l-au dus nepoţii la supermarket când era promoţie la spaghetti, Kubeti ṣi Bruschetti Mareti ...

Spaniola – Nu prea îi avea la inimă pe spanioli că toată ziua îi ziceau „Por favor ...” de parcă nu era ea sătulă de câte concesii le făcea, mai voiau ṣi favoruri ... dar măcar ṣtia că nu o întrece nimeni la capitolul „Muy bien”... Iar când venea vorba de negocieri de tarif ... auzea numai fundalul muzical cu „Un, dos, tres, Un pasito pa'delante, Maria” ṣi ṣtia că legătura se întrerupea brusc ... Moṣ ProContra îṣi aminteṣte de Sangria ... ṣi imediat îl apucă veselia ... ṣi o taie spre casă, că iar vine vremea de coasă ṣi nu îl mai prind Juanito ṣi Maria pe acasă ...

JOHN ŞI MERRY, IUBIREA NU CHIERI ...

(Sau ce vedea pe geam Eliade când o aştepta pe Maiytrei ...)

Personajele principale, secundare şi terţe:

John 

... aşa cum se semnează el după ce dă dublu click în repetate rânduri pe tasta „ientăr” când îi scrie lui Merry (pentru că el aşa a primit mouse –ul în pachet ... pus peste tastatură ... şi aşa îl foloseşte şi acum ...) şi îi trimite numai rânduri goale, din cauza euforiei lui tasticulare ...

 ... sau Ionică, cum îi mai zic beţivanii satului, când îi strigă: „Cum îţi mai e, măi Ionică? Îţi faci treaba cu ea şi aşa mică?” ... Ştie că toată lumea îl invidiază pentru Smart-ul ForTwo cu care a venit de peste hotare ...

Merry 

... nu, nu e Măria care e vestită pentru pasiunea ei pentru pălării, pe care le schimbă mai des decât îi schimbă pe copii ... e Maricica ... a din deal, mai prosticica ...
... Merry şi-a zis după ce a auzit ea că aşa le zice Moş Crăciun celor cărora le intră în casă ... Merry şi încă ceva ... dar nu-şi încarcă ea mintea cu ce zic toţi boşorogii ...

S-au întâlnit când la căminul cultural era seara Rappin-on:

El a înţeles "E rap, Ion" şi a venit cu budigăii à la Vanilla Ice ... pe care cu greu i-a salvat de la o soartă crudă ... era nevoie de cârpe pentru legat via .. .că a mai rămas numai Cilibia şi era lipsă via ...

Numai că s-a tăiat ca maioneza când a vazut că tot satul "vara nu doarme" şi se uită la el ca la (emot)icoane ...

Ea, o divă bălaie, cu un păr ca o claie ...  agale păşea, picioarele-şi chinuia şi duşumeaua rupea ... şi toţi din cale-i „fugea” ...

...................................................................................................

...   Aştept părerea ta dacă mai vrei să îţi oboseşti ochii în continuare cu aşa ceva Jşi să citeşti cum se tot ţin unul după altul ca Sf. Ion după Merry ... Christmas ...

Sursa foto: Photoexpress / http://smartwoman.hotnews.ro

Verba manent in memoriam, scripta volant in recycle bin

Smulse din cultura orală, expresiile ce vor fi puse pe tocător la masa de hrană rece din seara asta gravitează în jurul firii paṣnice a românului ...

Să-i dăm drumul, că-i cu bătăi de cap, ṣi chiar cu bătaie lungă:

La cea mai discretă scărpinătură pe cap, când simte că-i rost de bătut apa-n piuă, românul decide că nu are rost să-ṣi ia câmpii când piaţa imobiliară e aṣa instabilă ṣi optează, în schimb, pentru a bate câmpii ... dar nu prea mult, că îl bate soarele în cap ...

Bate uṣor palma ṣi chiar te bate pe umăr, dar dacă simte că îl prinde momentul când se bate ziua cu noaptea spetindu-se, zice că simte cum i se cam bate un ochi ...

A fost românul ṣi bătut la palmă ṣi a zis că e vina sorţii că-ṣi bate joc de el, că e o bătută în cap ... ṣi de asta ar bate la ea ca la fasole ...

A bătut ṣi la multe uṣi, dar după ce le-a ṣi deschis pe cele mai multe, a constatat că doar ṣi-a aerisit gura ... Ṣi-a bătut capul cu mulţi de-o teapă cu soarta ... aṣa că bate în retragere, doar ca să facă “cel puţin 30 de minute de miṣcare în fiecare zi” ṣi să nu bată pasul pe loc.

Ṣi uite-aṣa s-a mulţumit să se refuleze în a bate albuṣurile până când propriile spume s-au făcut una cu cele ale ouălor ṣi să bată din picioare fix cât să dărâme munca vecinului de dedesubt care toată ziua a bătut cuie ... ṣi care acum îi dă bip-uri cu bătăi ritmice în calorifer ... Dar nu-ṣi mai bate el capul ... 

Când se limbă plimba-n gură ...

Pentru că atunci când nu înţeleg înseamnă că nu pricep ṣi stau prost cu comprehensiunea ...

Ce-a gândit bietul Coṣbuc cu al său volum “Fire de tort”? Nu îi ajungea bietei mame care îl aṣtepta că de la atâta tors de începuse să i se încurce firul în fus? A trebuit să se mai încurce ṣi el în vorbe ṣi să îi zică, de cum a intrat pe uṣă: ţi-am adus ceva de să te lingi pe degete! Putea măcar să fie mai diplomat sau să lase tortul să fie ...

Nu am înţeles nici cum vedea Arghezi frumuseţea florilor “di mucigai” ... Alea de gheaţă îţi mai dau un fior (cam rece ṣi pe ṣina spinării, ce-i drept, dar fiorul din fiord e rupt, aṣa cum e bătaia ruptă din ... Ṣtirile de la ora 5) ... Plus că aṣa a deschis drumul cel presărat cu anti-depresive pentru bietele femei ... că una-două, soţiile care se plângeau de lipsă de atenţie din partea soţilor, se trezeau că aceṣtia odată aţinteau ochii în tavan: Dar florile alea ce sunt? Eu zic să îţi dai silinţa să faci ceva abur în fiecare zi ca să nu se ofilească ṣi să te trezeṣti că nu mai sunt, că nu mai vezi o floare de genul ăsta de la mine! ...

Grigore Alexandrescu a făcut pentru turismul românesc mai multe decât frunza-n-vânt ... Câţi nu s-or fi dus să vadă Umbra lui Mircea. La Cozia ... Dar cei mai nefericiţi au fost cei care au plecat în excursie la o ofertă cu un pachet de vizite “Pe urmele lui Alexandrescu: cine prinde primul Umbra îṣi ia Adio. La Târgoviṣte”, cu puncte de interes: Trecutul. La Mănăstirea Dealul, Răsăritul lunii. La Tismana, Mormintele. La Drăgăṣani ... 

Copil fiind, în faţa blocului cu-trei-eram ...

Zice-se că primele semne când creierul o ia pe arătură se arată când dilimanul îṣi aminteṣte mai mult din copilărie decât ce a făcut ieri … Eu sunt un caz special, nu mai ṣtiu nici ce am făcut azi ... 

Şi nu cred că îmi dă cu virgulă dacă îmi amintesc de parcă a fost răs-alaltăieri cum căutam pisici ca să vedem dacă au vreo problemă medicală gravă de la prea mult smotocit motocei ... Că noi ştiam doar de pomana porcului ...

Între timp ne mai îndeletniceam cu:

Sursa foto: http://myorientalpassion.wordpress.com

Ṣotronul – A fost prima lecţie de fizică aplicată: după vreo masă mai copioasă învăţam cum intră în contradicţie ţopăitul cu evoluţia bolului alimentar ... ṣi cum mă trecea gravitaţia pe tuṣă, când piatra pica in orice alt loc decât cel unde o trimiteam ...

Ṭară, ţară, vrem ostaṣi – Aici tot farmecul consta în spargerea zidului ... Ṣi de cele mai multe ori ostaṣul iṣi lua elan cam tare ca să pătrundă în rândurile până nu demult inamice ... Dar nici foṣtii inamici nu uitau că totuṣi înrolau un dezertor ... ṣi rupeau rândurile când elanul nou-venitului era mai în toi ...

Telefonul fără fir – Cum au anticipat inventatorii jocului telefonul mobil de astăzi ... la fel de prost se auzea şi la fel de sigur se distorsiona mesajul purtat, la fel ca Mioriţa, din gură-n gură ...

Flori, fete sau băieţi – Cum Biologia ne amintea doar că nu am terminat de făcut Ierbarul sau Insectarul pentru şcoală, ne orientam către descoperirea genurilor ... şi nu rămânea nimeni neutru.

Elasticul – Nu mi-a fost dat să văd obiect de joacă mai răzbunător ... bine, poate coarda ... dar nici nu poţi să ai aşteptări prea mari de la o coardă ... Elasticul ne lăsa să ne desfăşurăm în voie ţopăind şi învârtindu-ne fustele (spre odihnirea ochilor prea-obosiţilor cavaleri care şedeau pe margine) până când se ajungea la un punct culminant al iureşului ... şi atunci pleosc ... în culmea gloriei ...

Cert e că nici viitorul nu mai e ce-a fost ...