Începuturile psih(otico-)analitice ale Etologiei

O fi omul înfrăţit cu codrul, dar cred că mai degrabă îi omul înfrăţit cu codrul de pâine ...

Parteneriatul umano-forestier cred că datează de pe vremea când omul cam evita să îi privească în ochi pe cei care îi râcâiau la intrarea în scorbură (se ştergeau, bineînţeles, pe tradiţionalul preş cu „welcome”) ... Dar, cu timpul, omul a înţeles că poate lua de la animale şi altceva în afară de carne, ouă, lapte şi uite aşa s-a gândit să îi psihanalizeze. Şi cum psihologia era abia pe la începuturi, oamenii nu stăpâneau prea bine tehnica hipnozei pe animale, motiv pentru care cercetările s-au rezumat doar la câteva animale ...

Şi aşa a fost descoperită explicaţia unor expresii care circulau în argoul pădurii:

Lacrimile de crocodil – Crocodilul era un fel de politician al pădurii, aflat într-o campanie electorală permanentă în mocirla proprie, de unde rareori se arăta privitorilor ... iar ca strategie de campanie adoptase lacrima în colţul gurii ...

Memoria de elefant – Aici psihanaliştii făceau programarea numai când ştiau că e ziua de program scurt ... că elefantul nu le ascundea nimic, dar nu-l ajuta memoria ...

Mersul de gazelă – Graţioasă, mereu încopitată şi cu genele rimelate ... Cercetătorii au vrut să ştie ce-i în mintea ei de umblă aşa provocator pentru fiare ... fie ele de-ale pădurii sau de-ale vânătorii ...

Ochiul de şoim – Nu prea aveau aparatură pentru testarea acuităţii vizuale şi nu au ştiut cum să-l studieze pentru că s-au lovit ca de un zid când le-a zis că e încă în proces cu Neamul Şoimăreştilor ...

Măgarul lui Buridan – Nici el prea cooperant ştiind cât de neserioşi sunt oamenii de când i-au promis că-l fac celebru ... şi a ajuns faimos ... tot Google-ul ştie de Buridan’s ass ...

Dar mai există speranţe că o pasăre ajunsă tocmai din Phoenix, Arizona va arde toate cercetările anterioare şi va da posibilitatea ştiinţei să renască ...