Nu tu oameni, nu
tu stress, să mă pun pe recules
... aşa gândeşte orăşeanul care se duce la ţară cu gândul liniştii şi relaxării
...
Şi
adoarme mai greu că parcă nu e chiar un om la locul său ...
Şi
speră ca Moş Ene să fie şi el atras de mirosul de aer proaspăt de la Glade-ul
Fresh Air din camera de ţară şi să îl ajute la numărat oile ... Dar subit o
înţelege pe mama ... pe mama lui Coşbuc ... că Ene nu mai vine ...
Şi
îşi zice să lase pe a doua zi anulatul contractului de prestări servicii de „legănat
viteză şi picat în freză” încheiat cu Moşu’ ... când şirul ariadnic al
gândurilor îi e întrerupt de un oareşce tărăboi ... şi nu venea dinspre boi ...
Venea de afară, de unde o ceaţă îţi arăta că de mult timp nu mai era vară ... În
mijlocul curţii, toţi limbuţii ... vaci, porci, oi, caprine, cât să nu fie bine
... Unde mai pui că un cocoş, amintindu-şi ce greu cândva i-a fost, a sărit pe
bietul moş ca Van Damme de furios şi mi l-a trântit pe jos:
- - Auzi
bre încoa’ la mine, tu din gheare mi-oi scăpa când bani de ouă mi-oi da!
Nu
ştiau cum să-l împace toate acele dobitoace ... Ce mai vino tu încoace, hai cu
noi şi fii pe pace ... cocoşul era neclintit şi cu ochiul chironit ...
Abia
târziu am aflat cât era Moşu’ de beat ... şi ce necaz l-a înmuiat ... De ciudă
că n-a putut s-o joace şi el pe mămuca lui Săndel, Nea Ene s-a îmbătat niţel
...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu