Săraca fată bogată a lui Gonoree

Sau cel puţin aşa am înţeles, mulţi ani, că îl cheamă pe autor. Fie-mi cu iertare! ;)

Unde mai pui că şi numele (h)eroinei, vorba moldoveanului, e de piţi ... Eugenie Grandet. Eugenia pe Barosăneală. Ei, iaca adevăr!

Tânăra fată, săracăcios de bogată, are de toate: lipsuri, tristeţi, griji, numai noroc şi parte de bine, ioc.

Tatăl, moş Felix care nu a dat numele Băilor româneşti, dar l-a dat pe moş Costache călinescian ...

Dacă Felix Grandet (întrupat şi înhumat de Honoré de Balzac) menţine (până nu se mai poate ţine) misterul legat de averea sa (h)aurită, moş Costache nu se lasă mai prejos, pupându-şi gologanii când pe cant, când pe dos.

Eugenie e fată calmă şi supusă, dar mai are şi ea zile când e cu pata pusă. Tatăl o răsfaţă cu mâncare puţină (o vrea fit, ca o regină), cu lumină naturală (aia de la lumânarea de ceară să nu o bage în boală), straie cârpite (că alea noi îs naşpete şi sucite). Mama Eugeniei e foarte supusă, cele 50 de umbre ale lui Grey fiind doar o poveste la scară redusă.

După tot felul de alianţe şi cugetări, moş Felix şi a sa soaţă o iau pe cărări ... Spre eternitate, cu bani cât se poate. Fata cea bogată, săraca, tot visează la vărul ei – un macho dorobănţean, cu gând de scăpătare, ca orice meltean. Îşi fac mici promisiuni de amor chior, dar ce să vezi: el o ia la picior. Fata capătă gând de mănăstire, dar popa o convinge că banul ei are o menire. Aşa că e văduva veşnic curtată, al cărei prim soţ e luat cu coasa indată.

Eugenia, obişnuită cu traiul modest, chiar şi bogată, trăieşte auster şi funest. Singurul om căruia i se destăinuie şi care e om cu ea, la rându-i, e uriaşa Nanon, slujncă, dădacă şi psiholog de amvon.