duminică, 28 decembrie 2014

Baladă od-ioasă




Te uită cum ninge decembre...
Spre geamuri, iubite, priveşte –
Cum sloiul încet creşte,
Uite, parcă ne priveşte.

Mai spune s-aducã jãratec
Si focul s-aud, în gând, cum trosneşte.
Să nu mai aud cum stomacul mă roade
Şi oasele-mi pârâie, de la reumatism, ca oasele de peşte.

Si mânã fotoliul spre sobã,
La horn sã ascult vijelia, 
Dar stai că pot s-o ascult şi de aici,
Soba-i închisă, aoleu hipotermia.

Mai spune s-aducã si ceaiul, 
Şi s-ascundă vătraiul,
Că iar îl confund cu evantaiul
Şi-i fac vânt în primul care-mi cere mălaiul.

Si vino si tu mai aproape, -
Că iarna asta tare ne-încearcă …
Suntem in bikini, parcă
Dar ne-ncălzim ca animalele lui Noe, pe arcă.

Citeste-mi ceva de la poluri, 
Sau mai bine nu,
Citeşte-mi ce vrei tu,
Doar să nu-mi îngheţe sufletul.
Sau sângele în vine,
Că am căpătat obiceiul de-a mă ţine.
Şi de m-ai sculat din ţol, d-aicea,
E ca şi cum pe ţeavă ai băgat alicea.

Si ningã... zãpada ne-ngroape.
Ce altă treabă să aibă,
Când noi avem ochii telescoape
Să nu vină careva şi să ne creadă statui, să ne-ngroape.

Ce cald e aicea la tine,
Zise Clark Gable, in film, ca să râdă, parcă de mine.

E ziuã si ce întuneric...
Mai spune s-aducã si lampa –
Ne-om încălzi în juru-i,
Ca muştele care trag când trag apa …

Te uitã, zãpada-i cât gardul,
Si-a prins promoroacã si clampa.
A început să ma doară şi cardul,
De când ne-au tăiat căldura şi apa.

Eu nu mã mai duc azi acasã...
Potop e-napoi si înainte, 
Care-a inventat Apatermu’,
Ăla n-a fost om cu-minte …


Te uitã cum ninge decembre...
Nu râde... citeste nainte.