Ceva vechi, ceva nou …

Pentru că n-aduce Anu’ ce poate aduce Banu J am zis că se cade o urare, la ceas de sărbătoare:

Să vă împăcaţi ca şoarecele c-un pisoi (după ce au realizat că nu au nimic de împărţit şi că e mai bine în doi):

Să vedeţi cu propriii ochi (sau cu ochelari, pentru miopi) tot ce vi-i drag în lume şi să rămâneţi cu amintiri ce cu drag le veţi spune:

La Mulţi Ani fericiţi! J

Ploaia îngheţată sau Freezing (b)rain

Când zic hop că am trecut şi de piscul ăsta lunecos fără să-mi rup vreun os, na că vine ploaia îngheţată şi rezolvă problema îndată ...

Şocul o fo mare că nu ştiam ce-o fi oare ?! ... să fie un Manole care scapă polistiren extrudat de pe scara unde abil s-a cocoţat? ... sau cineva a scăpat tunul de zăpadă artificială de pe afet şi a băgat tot poporul în spăriet? ...

Nu m-am lămurit pe deplin pentru că a trebuit să mă concentrez cum să schiez pe porţiuni unde trebuia să patinez ... dar cum am uitat beţele şi patinele acasă, am zis că dă bine să mă ţin băţoasă şi să lunec radioasă ... şi cum luntrea se strecoară printre sălcii, eu gingaş păşeam să nu stric corola ... de minuni dezgheţate ce mai bine rămâneau solidificate ...  

CINE M-A 7D pe 7 cai dihai

Pentru că nu se face să fiu în urmă cu tehnologia mai ales când ea evoluează mai ceva ca urgia, zic să mă updatez, că e mai ieftin decât să mă tratez ...

Şi uite aşa mă poartă, din click în click, spre ceva şic, un model de cinema mic-mic ... pentru că prea mare nu e ca să nu se lase cu victime ... atunci când publicul spre ieşire se buluceşte că la budă nu mai nimereşte cât ai zice ... uite două peşte ...

Cel puţin reclamele aşa zic şi cine-s eu să le contrazic ...

Filmele rulate sunt pe numărate ... scurte şi pe bază de vânt pe săturate ... pentru că nu-i de ajuns că imaginea te orbeşte, sunetul viu vuieşte ... e şi pe bază de bâţâială, cât să te ia cu ameţeală ...

Tot norocu’-i să nu se nimerească vreo iapă mai nărăvaşă sau vreunul cu vreo cravaşă ... ori vreun tren japonez, că ăla nu ştie nici de întârziere, nici când suflarea îţi piere ...

Şi după ce ieşi chiaun, te aşteaptă la ceaun ... că ai uitat de floricele şi se bazează pe faptul că nu mai ai putere să mai dai cuiva în cap cu ele ...

Dar noi să fim sănătoşi, că nu avem de ce ne teme de ochi scoşi, copii mai bulănoşi sau efecte mai trăsnite ... toate îs din ştiri pornite ...

Experienţa trebuie să fie una inedită, merituoasă a fi măcar o dată trăită ...

De la anonim la eponim

Istoria a umplut pagini de anale când mai degrabă vărsa anumite informaţii în canale ...

*****

Cred că Cezar ori îi chironea pe ai săi romani când veneau cu câte vreo jalbă într-un proţap pe care nu atârnau decât legume – că încercau moda vegetariană ori tăia în carne vie cu replicile lui ... dar de undeva trebuie să vină CEZARIANA ...

Care e legătura dintre o figură geometrică şi nişte şalvari? Păi budigăii nu pot fi făcuţi din triunghiuri isoscele, dreptunghice sau echilaterale ... şi nici chiar din triunghiuri cu brânză ... ci sunt atent croiţi ca suvenir de luat ca amintire că nu se ştie dacă se lasă cu revenire ... din Triunghiul Bermudelor, cel cu pericol de prăbuşire ...

Oare când se războiesc bascii basca de pământ îşi trântesc? Pun bască lângă bască şi de acolo se iscă ceva ca focul din iască?

Nu ştiu nici dacă Mircea cel Bătrân a îmbătrânit pe loc după ce braţul i-a luat-o din loc, dar cert e că Skanderbeg la trântă l-a luat şi Mircea a rămas puţin frustrat ... când ai noştri se luptau cu paloşul sau galoşul, George Kastrioti le arăta românilor cine-i cocoşul ...

Ce e scris în stele, fie la ele

Fie că sunt scrise (în dorul lelii sau leului – am presupus că ăsta e masculinul „lelii”) sau vorbite (cu orele, de zici că e posibil să treacă săptămâna până termină predicţiile pe săptămâna respectivă), previziunile astrologice mi se par nişte duioase împletituri din aţă albă ... cam „unu pe faţă, unul pe dos” după cum îi dă pe na(t)ivi la întors ...

Berbecul se ia în coarne cu oricine ... Sensibilos şi reacţionar cam ca o Mimosa pudica descoperită neacoperită în budoar ...

Taurul nu e decis dacă vede roşu în direcţia Gemenilor sau a Berbecului ... dar poate veţi nimeri tauri daltonişti care să se repeadă mai degrabă în lăuruscă şi zacuscă decât să vă fixeze până totul vi se uscă ...

Gemenii se ascund unul într-altul văzând „chironeala” Taurului şi cleştii Racului care nu e foarte bine fiert ... sau poate de asta e aşa de roşu şi inert ...

Racul va fierbe, ca de obicei, la foc mic şi nu trebuie încercat niciun pic pentru că dacă verificaţi cleşte cu cleşte, e bătăios şi imediat la pământ vă trânteşte – a auzit el de „buturuga mică răstoarnă carul mare” şi de atunci s-a tot antrenat şi nu mai are răbdare.

Leul n-are o zi tocmai bună după ce a auzit că pe bursă e furtună ...

Fecioarei i se recomandă să nu mai fie aşa sfioasă şi îmbujorată şi să-şi ia gândul că or veni la ea toţi Gemenii odată.

Balanţei i se recomandă să mai lase jos din greutate decât să ofteze până peste poate că o dor toate de la coate ...

Scorpionii trebuie azi să înveţe care-i diferenţa dintre arahnide şi arahide ... şi în pauză să vadă ce face Cruella de Vil şi dacă o pot invita la un vodevil.

Săgetătorul trebuie să facă o pauză bine-meritată şi să o taie la oftalmolog de îndată ... ca să nu înceapă să aibă erori cu „ţintă ratată” cu aşa o pupilă dilatată ... de la atâta „săgeată după săgeată” ... 

Capricornul va avea multă energie şi de veselie va zburda precum căpriorul în drum spre zidărie dar să aibă grijă să fugă de cum vede o temelie ... Manole ştie!

Vărsătorul azi nu e prea îndemânatic aşa că mai bine pentru ziua de azi treceţi pe program automatic ...

Peştii au o zi grea ... sunt ameninţaţi cu percheziţia ... Vor încerca să o mai scalde, dar vor fi ţinuţi pe jar cât e ziua de mare, ca pe un grătar de sărbătoare ...

Luminita is not in the P!nk

Că româncele sunt descendente directe din Eva-cea pofticioasă şi Zoe-cea bărbătoasă, e lesne de înţeles ... chiar şi dintr-un videoclip …

Să luăm, nu aminte, ci exemplu, clipul Luminiţei Anghel & Sistem – Try … şi P!nk – Try … Cert e că toată lumea încearcă câte ceva, dar să vedem cum ... că metoda e mai importantă decât rezultatul ... bine, nu şi la testele grilă ...

P!nk mi ţi-l zguduie şi trânteşte de toţi pereţii pe băiet ... dar nici el nu e prostul satului ... ca în jocurile de copii: atinge podeaua, atinge sandaua,  fă ca avionul ... toate, bineînţeles, cu P!nk la purtător. Dar, până la urmă, regizorul se gândeşte să-i lase singuri în deşert, că or vedea ei cum s-or împăca ...

Tot în deşert, dar probabil altul, că parcă nu erau aceleaşi crăpături, echipa de filmare românească face un tunel ca să o aştepte cum se cuvine pe Luminiţa ...

Dar Luminiţa, fată care se chuineşte mai mult pe ea decât pe respectivul pentru care nu am înţeles dacă poartă vreo râcă sau vreo dragoste nătângă, se tăvăleşte ea ce se tăvăleşte, până băieţilor cu beţe totul le povesteşte ... şi cum ei o percep ca pe o soră, zic că e timpul să intre şi ei în horă ... şi sar pe butoaie, cât pe ce să le îndoaie ...

Concluzia: dacă pe P!nk şi al său trântor (termen derivat din italieneştile „trântire, buşire, icnire”) sunt alungaţi de bătrâna de dedesubt in deşert (ea le-a zis doar ”Duce-vă-ţi pe pustii” ... şi ei, ca doi copii ...), Luminiţa face un tunel cu băieţii bătăioşi şi când simte că se apropie împricinatul ... poc Luminiţa, din tunel, ca particula gramaticală din acceleratorul de particule (particula a intrat din greşeală, că se grăbea şi era şi zăpuşeală ...)

SANCTUS – Simon Toyne

„Acum, în cele din urmă, dobândise cunoaşterea mult aşteptată, dar nu găsise niciun strop de divinitate în ceea ce văzuse, ci doar o tristeţe sfâşietoare, de neînchipuit.”

Cine şi ce-a dobândit şi, mai ales, de ce e aşa de nefericit?

       

Aflam în scurt timp şi locaţia (al cărei potenţial turistic trebuie să fi crescut vertiginos după lansare): O temniţă săpată în stânca Muntelui Citadela (simbolul localităţii Ruina din Turcia) – primul centru al Bisericii Creştine şi locul unde ar fi fost scrisă prima Biblie din lume ...

... şi mai adăugăm şi un pic de piper sării montane: o frăţie secretă  de călugări capabili de orice în numele apărărării celui mai de preţ secret al abaţiei lor: Sacramentul. Să fie acest Sacrament chiar crucea Răstignirii sau Trupul lui Iisus, mult-râvnitul Graal sau doar o legendă? ... Avem un răstimp de 400 de pagini să aflăm. J

Fratele Samuel, de curând primit în rândul călugărilor Sancti (cercul interior al Ordinului), e decis să părăsească temniţa de piatră şi „se aruncă în noapte” ... Posibil să se fi simţit un fel de Frate vitreg şi de asta a zis să-şi ia sutana în mâini şi să-şi vadă de viaţă.

Dispărut de opt ani şi declarat mort de autorităţi (birocraţia e peste tot ceva de groază), Samuel e văzut a doua zi după „evadarea” lui, în vârful Citadelei, alcătuind o cruce umană cu propriile braţe – simbolul TAU ... un simbol care ar schimba faţa omenirii odată descifrat ... Dar nici nu apucă bine să-şi tragă sufletul după atâta urcuş, că e nevoit să şi-l dea ... dându-se pe derdeluşul din vârful muntelui până la poale ...

Călugării Sanctus Custodis Deus Specialis (Păstrătorii Sfintei Taine) nu sunt şi ei nişte neica-nimeni dacă au reuşit măcar să reţină numele Ordinului şi se prind repejor că Samuel ar fi putut cumva să le compromită secretul. Şi îi îmbrobodesc pe Călugării Carmina să rezolve „treaba murdară” şi, eventual, să fie înapoi până pe seară ...

Între timp, războiul narativ mai ţese nişte fire pe care le face cadou surorii lui Samuel – Liv Adamsen (geamăna lui, jurnalistă în New York), lui Oscar de la Cruz (un fost călugăr al aceluiaşi Ordin), precum şi familiei lui (Kathryn – fiica şi Gabriel – nepotul, ambii iniţiaţi în Tainele Ordinului).

Din puseu de adrenalină în puseu de endorfine, ne trezim cu Liv în Abaţie, faţă-n faţă cu o minunăţie: Taina – atât de bine ascunsă şi păzită ... o Eva puţin cam buhăită şi cu semne că e sfârşită ... ce vorbeşte într-o limbă încâlcită ...

Liv e copleşită, dar va fi de-a dreptul doborâtă după ce călugării o forţează să îi curme Viaţa Evei ... şi să aducă în prim-plan profeţiile Bibliei eretice pentru care Samuel a testat gradul de înclinare şi viteza de coborâre de pe Citadelă.

Şi ca să nu doarmă nimeni liniştit şi împăcat (că vorba aia, povestea s-a încheiat), Liv devine, după moartea Evei, CHEIA ... iar despre ce uşi va putea deschide ea, vom afla abia în volumul doi al trilogiei J ...  

Operaţiile (in)estetice ...

De la prea multă plictiseală, pe uni ii mai ia şi cu dileală ...

Aş fi înţeles dacă îşi doreau o operaţie estetică piticii din clanul Albei-ca-Zăpada (ca să se ridice la înălţmea aşteptărilor), Cocoşatul de la Notre-Dame (ca să nu pară mereu că a uitat umeraşul în paltonul pe care îl poartă), Bestia (ca să fie pe gustul Frumoasei) sau Frumoasa (ca să arate că empatizează cu Bestia ei) ... dar ce îşi fac unii / unele azi concurează cu Inchiziţia:

• Scosul coastelor – şi aşa sunt o grămadă ... ce-i prea mult strică ...
• Înlăturare deget mic de la picior – Cred că e pentru persoanele care suferă de sindromul „sora vitregă a Cenuşăresei” ... şi acum încearcă să încapă în orice pantof ... poate-poate or nimeri vreun grof ...
• Liposucţii gleznă – Ca să nu pară glezna buhăită şi nedormită, se aplică o rejuvenare mult-dorită ...
• Cosmetizarea (lifting-ul) lobului urechii – Cerceii scumpi şi cu pietre cât piatra filosofală trebuie să se poarte cu fală ...  
• Botox in muşchii de la picioare, pentru subţierea picioarelor – La contactul cu Botox-ul zice-se că muşchii se mai lasă, dar să vezi surpriză când pacienta se-ndreaptă spre casă ... că o să-şi cam ia plasă ... când picioarele o lasă ...
• Urechi de elf (vezi personaje din Avatar, Stăpânul inelelor) – Ce-ar fi fost dacă lumii i se punea pata pe nasul lui Pinocchio sau pe gura Joker-ului din Batman? ... ca să nu mai amintesc de graţioasa înfăţişare a lui Ochilă sau Păsări-Lăţi-Lungilă ...

Cum ar zice Oana Pellea: „Când ești mort, nu știi că ești mort. E greu doar pentru ceilalți... la fel și când ești prost ...”

Reclame avem ...

Pentru că uitatul la televizor merge uns în timpul mesei, reclamele pot fi uneori sarea şi piperul, alteori doar oţetul ... pentru trasul pe mâini ...

• Ai tuse productivă sau neproductivă ? … ca să ştim dacă tu erai ăla care pufăiai ca o locomotivă …
• Sângerări ale gingiilor ? … Dacă prezinţi aşa ceva, îţi recomandăm o sesiune de scuipăceală cât să-i bagi pe toţi în boală … şi dacă mai rămâi cu ceva dinţi în gură, mai trage o scuipătură şi o să vezi ce răcoare o să-ţi fie-n gură ...
• Te mănâncă de te-ndoaie dar tot nu apelezi la copaie? ... Canesten ţine cu tine şi nu te mai ţine cu pantalonii în vine ...
• Diverse soluţii care omoară 99% din bacterii şi microbi ... cred că îi lasă în viaţă pe cei mai bătrâni sau orbi ...
• Absorbantele au gel, dezodorizant şi lăcăţel, de nu mai ştii cum mai duce aripioara atâta povară, ca Bathoru’ lu’ Fefeleaga, cărând pietre de moară   ...
• Uuu, ce urât miroase ! zice piciul scremându-se din toate oasele ... Păi nu mai bine trage el apa niţel decât să tot pufăie parfum şi parfumel?

(II) Marketing pidosnic

Dacă e să ne luăm după Murphy, ce se înşiră mai jos e ilustrarea a ceva cât se poate de belicos: ”Dacă nu ai nevoie de ceva şi nici nu-ţi doresti acel ceva, întotdeauna se găseşte din belşug.” 

• Mănuşi din piele la culoarea pielii - marca Venus din Milo
• Ochelari de vedere – Homer, făcuţi după un consult la Ochilă SRL – Cum te vede, cum te ...
• Frizerie de calitate cu hair-stylişti şcoliţi de însuşi Baldy Man
• Restaurantul lui Fomilă şi crama lui Setilă
• Şcoala de bungee-jumping a lui Păsări-Lăţi-Lungilă
• Agenţia de intermedieri comerciale „Păcală” – Errare humanum est ...
• Fabrica de brânză feta „Caprele Irinucăi”
• Şcoala de instalatori Veta – Specializarea Ochiu’ şi chiuveta
• Firma de uşi Păcală – „Uşa Păcală e aşa uşoară că abia te doboară”
• Fondul de investiţii „Punguţa cu doi bani” – „La doi bani, rămâi cu unu’ în trei ani ...”
• Linia de fashion marca Fata-săracului-cea-isteaţă – Te rezolv doar cu o aţă ...

Eva ia pe datorie o coasta de la Adam

 Şi se trezi, deodată, buimac  … “Iar am confundat canepa … te pomeneşti că am făcut aromaterapie cu altceva …” îşi zise Adam ... bălăngănindu-se şi constatând că-i ies mişcările mai ceva ca lui Jagger ...

„Şit şi fac, nu ştiu ce am păţit de mă dor coastele de pe mine mă  ... scap ... Parcă nu-i una la locul ei, dar cred c-am luat-o eu pe ulei ... Ei, şi c-o coastă şi făr-o coastă, tot un drac .. şit şi fac ...”

Şi apoi cu altă belea se trezeşte pe cap ...

Aude un hăhăit, semn că ăl bătrân s-a trezit ... Dar râde aşa de tare că pe Adam capul simte că-l doare ...

„Adamee, hai la-nfăţişare dacă ai inima tare!” îi strigă bărbosul în timp ce Adam îşi admira încântat torsul ...

„Ptiu, ce pocinog o mai fi, că se ţine numai de prostii. El mi-a şi pus canepa asta-n cale, că-i mai moale, că nu-i prea tare, numai  bună pentru a nasului desfătare ...”

Şi se-ndreaptă spre apă neştiind că ape-ape or să-l treacă ...

Şi iaca na ... Duios, o creatură prin faţă-i trecea ... parcă-i semăna ... „E .. va iii ... Ce sperietoare ai făcut ... pe tine te-ai întrecut. Zici că-i vie şi spre mine o să vie ...”

„Adame, Eva-i, ai nimerit ... şi cu ea te-am cadorisit ... Hai să te văd acum, că te plângeai că te-ai plictisit şi nu eşti fericit! .. Şi de te gândeşti s-o pui în vie să ştii că o ţii ca-n colivie şi ea tot după tine o să vie.”

Şi atunci Eva ... „Adam ... să ştii că nu-s floare să mă ţii în glastră, la fereastră ... io mi-s pasăre măiastră şi nu vreau viaţă de sihastră ... ăl bătrân deja mi-a zis că-ţi datorez o coastă şi cum nici eu nu-s mai proastă, ţi-o recomand la schimb pe cea de Azur, că dacă o ai pe aia n-o să ajungi niciodată rupt în ... femur” ...

Şi uite aşa ăl bătrân a simţit c-a întinerit văzându-i pe cei doi umanoizi ai săi că după numai câteva minute îl şi vroiau bărberit ... şi de atunci a ştiut că nici viitorul nu mai e ce-a fost şi că era cazul să se bage la dos ...

Cine-a pus cosmetica-n drum, ăla (n-)a avut gând bun ...

Nu ştiu alţii cum gândesc şi păru-şi geluiesc, dar mie neuronul nu-mi dă pace şi mă tot pune pe ace de ceva vreme-ncoace ...

Când intru într-un magazin de cosmeticale, văd că multe îl au pe vino-ncoace şi mă cheamă la tejghea cât pe ce să le iau în braţe ... Dar eu mai chioampă niţel, iau prima dată tot ce se poate în coate şi după ce le-am răsturnat pe toate, ajung şi la ce se mai poate ...

Cel mai mult îmi place privirea scrutătoare a vajnicei vânzătoare ...

Mă uit la şampon ... şi cred că am părul emo, că imediat se pleoşteşte când pe vânzătoare o vede că ceva glăsuieşte ... Da, vreau un şampon să-mi facă părul măciucă, nici creţ, dar nici să pară pe ducă ... să pară vâlvoi când vântul nu-i în toi ...

Mă mut apoi la săpun ...cu săpun sau fără săpun, nici nu mai ştiu ce să spun ... asta e ca sarea fără sare şi ca marea fără o întindere mare ...

Deodorant şi parfum ... testatul lor e plăcere până când devine durere ... zic că ăsta e, da da, m-am hotărât ... şi atunci mai vine cu încă unul care m-a doborât ...

Gel de duş ... că face, că drege, că-ţi face pielea de pluş când de fapt tu după şmirghel erai dus ...

La machiaj, altă poveste ... ca la magazinul de unelte ... pensule, palete şi culori, var de tencuieli şi alte sulimeneli menite să facă furo(u)ri.

Povestea încălecatului şi a descălecatului în stil GANG N-AM

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când văd clipul şi chipul coreean mă ia cu poftă de ce am şi ce n-am  ...

Clipul lesne mă înveseleşte, dar şi creierul îmi rindeluieşte ...

Mi se pare că are un mesaj profund:

„Cailor din lumea-ntreagă, eu vă dau un singur sfat:

Cu stăpânul nu-i de şagă când se pune pe încălecat.

Dă din craci ca apucatul, ţopăie ca disperatul,

Şi încă n-aţi văzut descălecatul”...

Ferească Sfântu’ să copiteze pe parcursul descălecării, că aşa ceva nu au mai văzut mări şi ţări ... din o mie de zări ...

Parcă-l şi văd ţopăind către Regină, unde se duce auzind că sfat o să se ţină ... şi babeta, mai înfiptă ca croşeta, îl vede fără biciuşcă şi lui i se pare că par-andărăt îl aşteaptă c-o ciuşcă ...

Nu ştiu dacă a făcut şcoala de echitaţie cu Rosinanta sau cu armăsarul lui Harap-Alb, cel vajnic mâncător de jăratec, dar cert e că a rămas cu ticul şi când merge ... Poate o fi măcar o excepţie când merge la budă ...

De l-ar fi ştiut cei din Troia, era ceva mai tare ca sequoia ... îl puneau cal troian, că nu mai găseau aheii antivirus un an ...

Sporturile în literatură

Harap-Alb – Supus la tot felul de probe, dar niciodată descalificat, pe motiv de pile ...deh, fiul cel mic al Craiului ... Dacă nu ar fi avut o droaie de ajutoare care să-i lumineze atât calea, cât şi mintea, nu ar mai fi ieşit din puţul .. gândirii ... unde îl forţase să „intre” Spânul ..

Tot un viteaz, poate niţel mai breaz, era şi manelistul Greuceanu de Aur ... dovadă în acest sens stau cuvintele menestrelului: ” Vino, zmeule viteaz, în săbii să ne tăiem, sau în luptă să ne luptăm” ... ca în refren să zică: „Zmeule viteaz, vino să ne batem, în săbii să ne tăiem, în suliți să ne lovim, ori în luptă să ne luptăm” ... Dovada vie că a avut abonament full la sala de fitness ...

Nică era un sportiv complet - După o sesiune de înot (scăldat-viteză), urma un atletism pe sistem turbo (fugărit fiind de câini) şi chiar cursă cu obstacole (printre animalele din curţile consătenilor) şi aruncat greutăţi (peste caprele Irinucăi) ...

Ma uit in gol si golul sa uita si el la mine

• 
  
  • Oare cum pot fi adunați împrăștiații?
  • Celor cocoloșiți nu le intră cocoloșeala cu cocoloaşe?
  • Febra cumpărăturilor se tratează tot cu șosete cu oțet, ca orice febră?
  • Cucul cântă vreodată în cucuruz „Cuckoo rulz” sau i-o frică de cocoş că-l cocoşează când cu ciocu-i creasta-i crestează?
  • Cui îi place pe îndelete să înţeleg că are o pasiune pentru Shift+Delete?
  • Restul e ... cancan ... Click și Libertatea ... 

Preventio non est mater ploientio

Cum nu ṣtii niciodată când te apucă ṣi nu eṣti pregătit(ă), cel mai bine e să fii mereu burduṣit(ă)…

Pentru că ploaia nu ṣtie de glumă, ia-ţi mai bine ṣi niṣte gumă ... ṣi dacă o iei ṣi cu mentol, o să te simţi ca în ... (patinoarul) ... gol ... Toată lumea pare să strige la tine ... dar alea-s organele ... că nu le mai ţine ... ṣi se chircesc cum le vine, fără să te mai întrebe pe tine ...

 

Oricum te-ai îmbrăca ṣi te-ai proteja, ploaia lasă urme pe garderoba ta ...

Umbrelă dacă-ţi iei ... i-o poţi da Rihannei, poate i-o fi de folos ei ... În caz de ploaie potolită, apa curge liniṣtită, ṣiroită, pe oriunde vede apă nebăltită ... Asta dacă ploaia nu e cu vântul încârdăṣită, că atunci umbrela nu scapă neînvârtită ...

Pelerină de ţi-ai luat, pe stradă  în sân ṣi-au scuipat ... te cred Mickey Mouse reîncarnat ...

Aṣa că fuga de ploaie e ca echilibrul în viaţă – „o fugă pe gheaţă” ṣi nu pot să nu-i înţeleg pe englezi că supărarea lor în viaţă îi trimite des la un whiskey cu gheaţă ...

Polistiren polistiren, mai scârţâi tu sub tren?

Sunt momente când şi Eustachio o ia cu ciocanul pe scăriţă ameninţând-o pe nicovală că o ia la înfăinat ca după aia să-i gătească un pufos aluat ...

Polistirenul extrudat, numai bun de ambalat şi de scârţâit vajnic la cap ... E util anti-juleală şi ca gel pentru ţepii lu’ Cântăreaţa cheală ...

Aspiratorul – Maşinărie de stricat somnul vecinilor şi pacea acarienilor ... Unde mai pui că marketing-ul a uitat să specifice în reclame că adună nu numai scame, dar şi prăfălău pe care pe la evacuare să-l emane ...  

Maşina de găurit – Cine-a inventat aşa sculă, e clar că avea cel puţin o ureche fudulă ...

Curat murdar, coane cetitoriule!

Unde te-mpiedici, unde te-ncalţi, zilele astea dai de:

Fetele cu ochi ca de păpuşă – frumoase precum Chucky-cea-cu-vino’ncoace, cele două ... pitzipoance au nişte ochi sticloşi şi porţelanaţi, mari cât comuna Afumaţi, machiaţi şi rimelaţi de mă ia de la ficaţi ...

Un nene monden ... să-i zicem doar Double John ...  zice că lui îi „place” femeile care vorbeşte sufleteşte ... Păi nu îi e milă de ele că după ce termină de vorbit îşi dau duhul?

„ ... arată la 105 ani ca la 15 ...” – Photoshop-ul naşte şi monştri, dar naşte şi sirene din balene ... feţi-frumoşi din spâni ofticoşi ... tinere frumoase din babe botoase ... moşi rasaţi din boşorogi declasaţi ...

Caragiale pesemne că ştia el ce ştia: „Eu ştiu că orice şcoală, cât de înaltă, nu poate da ce n-a vrut să dea naşterea ...”

Puṣca ṣi cureaua lată, ce boscheţi udam odată …

Nu ṣtiu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc la plantele de apartament, văd ce vedeam la televizor ṣi după ora nouă ṣi după ora veche în epoca apusă ... mulţi purici ṣi multe bălării ...  

Am încercat să văd ṣi dacă studiile mint ... Ca să vezi, de data asta nu minţeau ... vorbitul cu boscheţii funcţionează ... Am încercat subconṣtientul unui ficus timp de câteva săptămâni cu psihologie inversă ṣi ce să vezi ... nu s-a prins că e psihologie inversă ṣi m-a crezut pe cuvânt ... s-a plecat la pământ ṣi eu lesne i-am făcut vânt ...

Acum să nu crezi că-s urâcioasă cu tot ce-i verde în casă ... Am o întreagă serie de canini numai împotriva a ce nu are nicio floare ... De nu văd pistil, sepală, îi fac lesne loc afară ...

Ficusul -  Cu cât e o floare mai mare, cu atât e ghiveciul mai mare ṣi mai abitir trage la picioare ...  O fi de la reumatism, că ṣi el e în floare ... ṣi la fel doare ...

Filodendronul – Acea plăntuţă puhavă pe care nimeni n-a văzut-o vreodată înflorită, dar pe care toată lumea o aṣteaptă măcar înmugurită ...

Cactuṣii – Încearcă ṣi tu să desparţi denumirea în silabe cât eu strâng acele înfipte aṣa firave ...  

Dacă până ṣi Eminescu n-a mai rezistat ... după vizita la Grădina botanică ...

„Când văzui a lor mulţime, câtă frunză, câtă iarbă,
Cu o ură ne'mpăcată mi-am şoptit atunci în barbă,
Am jurat ca peste dânşii să trec falnic, fără păs,
Din pristolul de la Roma să dau calului ovăs...”

Poezea mai dulce ca o bezea ...

Daca recunosti autorul, ai un 10 la Educatie fizica ...

Ce mai e la oferta Metro …

Recunosc că nu pun mâna pe DEX decât ca să-l dau mai încolo, nu de alta, dar masa e prea plină de cultură şi am ajuns, din atât respect cât îi port lui Schopenhauer, să îl citesc numai pe Kant …

Cred că am o fobie pentru limbă ... cert e că mi se trage de când am auzit eu ceva de o limbă de lemn ... acum nu pot să zic că am auzit de la început ... dar cred că limba ajungea ca de lemn dacă dădeai cu ea prea mult în stânga şi în dreapta ... cică ar mai fi întrebat şi unul Tănase din ce e făcută limba şi ar fi primit un „Di’ lemn, Tănase” ...

Mi-am zis că nu e chiar aşa greu şi cu cuvintele astea ... pentru că ştim cu toţii că după Ureche a urmat Miron Costin ...  sau restul controlului la ORL-ist ...

Şi mi-am zis ... dacă Metro e clar pentru toată lumea ce magazin e, sexual nu a mai dat de bănuit nici măcar semnului de carte pus la mişto în mijlocul DEX-ului ... Aşadar, Metrosexual nu poate fi decât o persoană care nu îşi satisface numai apetitul de shopping la magazin, dar şi alte nevoi de bază ...

Scârbită, caut să nu îmi întinez DEX-ul cu aşa scârbăvnicie şi Googălesc pagini o mie ... şi aflu ceva la care ficatul era cât pe ce să nu ţie ...

Metrosexualul e omul pe care îl întâlneşti la tot pasul ...

... după ce termină cu epilatul, masajul şi coafatul e cel care îţi ia locul la manichiură ... de-ţi vine să vezi dacă nu-l mănâncă dinţii în gură ...

... e cel care pe câmpul de bătălie dă pantalonii de pe el pentru că Ionel are unii cu o betelie ... temelie ...

... nici la budă nu te lasă ... că tu nu mai ai cum să arăţi ca o crăiasă ... e timpul lui în lume să iasă ... 

Cartea plimbătoare … de cultură n-ai scăpare

Ca nu cumva să-i vină vreo poftă spiritului să fie şi el cultvat în timp ce priveşte cu jind cum sunt pământurile cultivate şi lucrate, pentru drumul cu trenurile din dotare, CFR o idee nouă are: programul de culturalizare “Goe a plecat la plimbare şi el o carte-n mână are” …

Până să aflu că trenul aflat în program e cu plecare de pe peron gălăţean şi cu ajungere pe unul bucureştean, râdeam, glumeam ... dar la Goe nici că mă gândeam ...

Şi nu pot să nu-mi imaginez bucuria care se citeşte pe chipul Mamiţicăi care a plătit bilet spre capitală ... cu InterCity ... că-i pe bază de fală ... şi care dă cu ochii de un ajutor nesperat în lupta cu seminţele luate din gară …

Ce să mai ia tabloide deşarte când pagina de carte pare pusă pe fapte ...

Sămânţa odată decorticată e lesne scuipată în cartea crăcănată ... Şi parcă nu e crăcănată bine că simte sămânţa că-i curge pe vine ...

„Uf, ce carte blestemată ... ce fac eu cu sămânţa toată?”...

Şi aşa concentrată, o prinde controlorul şi crăcănată şi cu privirea fixată pe o sămânţă uitată prin cartea împricinată ... şi brusc, panicată, se gândeşte că ea n-a răsfoit-o toată şi poate trebuie s-o plătească odată ce pe bancă i-a fost pusă odată ... şi o azvârle spre Goe de-ndată, că ea nu o cumpără aşa pătată ...

Dar Goe, cum n-a pus mâna pe vreo carte, a crezut că-i vreo cărămidă aruncată de departe ca o mănuşă care-l avertizează că i-a venit cuiva cheful de a-l bate ... Şi nici una, nici două cu un tae-kwon-do mi ţi-o rupe în două ...

Concluzia Mamiţei al cărei ochi i se zbate că şi ea pare pusă pe fapte ... Ai carte, de balamuc ai parte ... La ce-o fi utilă, că nu-i bună nicio filă ... că e toată hidrofilă ... 

Limbajul trupului

Cu toate că nu se predă nici la Gramatică, nici la Comunicare şi nici chiar la lecţia de lipsă de pudoare, acest limbaj e nelipsit din limba de lemn ... de santal ... a lumii:

A-şi băga picioarele – şi nu, nu în bocanci, că pe ăia pân’la Moş Neculai nu-i mai încalţi  ...  că nu vrei să pice lat odată ce cadoul ţi l-a lăsat ...

A durea în cot – asta când încă zici că mai eşti tot după ce ai ignorat un biet ciot ... şi lesne ai pupat pe jos tot ...

A-şi prinde urechile – Cred că expresia vine de la iepuroaicele mai piţipoance care nu mai ştiu cum să-şi aştepte iepurele de pe câmp venind acasă şi când simt că treaba-i groasă, toate le lasă şi îşi prind o clamă mai fiţoasă ... ca să ridice urechea care se lasă ...

A durea pe cineva mâinile de atâta vorbit – Cine-a spus „Doar o vorbă să-ţi mai spun”, ăla n-a fost interpet bun ... N-a ştiut că vorba-i goală dacă nu-i loc şi de vreo învârteală ...

A râde cu gura până la urechi – Deşi denotând un elan de voioşie, mie tot a Joker îmi pare să fie aşa val de bucurie ...