Copil fiind, în faţa blocului cu-trei-eram ...

Zice-se că primele semne când creierul o ia pe arătură se arată când dilimanul îṣi aminteṣte mai mult din copilărie decât ce a făcut ieri … Eu sunt un caz special, nu mai ṣtiu nici ce am făcut azi ... 

Şi nu cred că îmi dă cu virgulă dacă îmi amintesc de parcă a fost răs-alaltăieri cum căutam pisici ca să vedem dacă au vreo problemă medicală gravă de la prea mult smotocit motocei ... Că noi ştiam doar de pomana porcului ...

Între timp ne mai îndeletniceam cu:

Sursa foto: http://myorientalpassion.wordpress.com

Ṣotronul – A fost prima lecţie de fizică aplicată: după vreo masă mai copioasă învăţam cum intră în contradicţie ţopăitul cu evoluţia bolului alimentar ... ṣi cum mă trecea gravitaţia pe tuṣă, când piatra pica in orice alt loc decât cel unde o trimiteam ...

Ṭară, ţară, vrem ostaṣi – Aici tot farmecul consta în spargerea zidului ... Ṣi de cele mai multe ori ostaṣul iṣi lua elan cam tare ca să pătrundă în rândurile până nu demult inamice ... Dar nici foṣtii inamici nu uitau că totuṣi înrolau un dezertor ... ṣi rupeau rândurile când elanul nou-venitului era mai în toi ...

Telefonul fără fir – Cum au anticipat inventatorii jocului telefonul mobil de astăzi ... la fel de prost se auzea şi la fel de sigur se distorsiona mesajul purtat, la fel ca Mioriţa, din gură-n gură ...

Flori, fete sau băieţi – Cum Biologia ne amintea doar că nu am terminat de făcut Ierbarul sau Insectarul pentru şcoală, ne orientam către descoperirea genurilor ... şi nu rămânea nimeni neutru.

Elasticul – Nu mi-a fost dat să văd obiect de joacă mai răzbunător ... bine, poate coarda ... dar nici nu poţi să ai aşteptări prea mari de la o coardă ... Elasticul ne lăsa să ne desfăşurăm în voie ţopăind şi învârtindu-ne fustele (spre odihnirea ochilor prea-obosiţilor cavaleri care şedeau pe margine) până când se ajungea la un punct culminant al iureşului ... şi atunci pleosc ... în culmea gloriei ...

Cert e că nici viitorul nu mai e ce-a fost ...