Pe motivul „ce
nu te omoară, te întăreşte”, am zis să fac un rezumat, cu alineat de două degete,
de la capăt, al alimentelor pentru care ne-am lua linii peste palmă de la
nutriţionişti:
Orezul – Chinezii graşi sunt rari … dar la
ei nici nu s-a inventat furculiţa sau lingura …
Cartofii – Aici e ceva straniu: mai nou cică
trebuie luaţi de la gura porcilor că soiul lor de napi e numai bun să-l papi
....
Morcovii – Cei fierţi au multe calorii ...
Păcat ... Eu îi ştiam buni pentru vedere, păr şi piele ... Dar acum nu pot să-i
mai văd cu ochi buni, şi parcă nu mi-aş smulge părul din atâta lucru, mai ales
după ce m-am zgâriat pe ochi ...
Pastele – Trebuie să fie din scândurele ca să
nu îţi placă şi să te înveţi cu ele ...
Pâinea cea de toate zilele trebuie să fie:
neagră, cu seminţe (abia adunate din scuturături vrednice de sac) sau să nu mai
fie ... să nu mai ducă omul grija pâinii de pus pe masă, ci mai bine a ţuicii
de la gura copiilor.
Mămăliga – Dacă ştia Moromete că îngraşă,
eşalona ciorba de buruieni asezonată cu polenta şi laptele cu mămăligă ... ca
să nu îi plesnească familia de sănătate şi să îi bată Jupuitu la uşă una-două,
amuşinând bunăstarea Moromeţilor.
Lactatele – După smântânitul oalelor, copiii
nealergici la lactoza ai familiei lui Stefan a Petrei Ciubotariul se mai
alegeau cu o porţie de mâncare ... mâncau oleacă de bătaie ...
În aceste
condiţii, vorba lui Maslow (asta nu avea mania turnuleţelor, ci a piramidelor) –
poţi să încerci să escaladezi piramida, dar nevoile nesatisfăcute anterior te
vor trage în jos ...
Sursa foto: http://teacherslifeforme.blogspot.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu