Nevând ce face am zis, cu una din cele două mâini
dibace, să comut programele ici şi-ncoace ... Şi ce găsesc e ceva ce unora le
place ... dar pentru mine nu are un „vino-ncoace”...
Dansul
contemporan ...
Nişte zâni şi zâne care
se chinuiesc de nu le mai poţi spune pe nume
... e un fel de Circul Globus cu gimnaşti dansând pe muzică clasică,
înfăşuraţi precum mumiile, prin părţile esenţiale, şi compunând un tablou dadaisto-schizo-artistic
...
Un fel de fugăreală à la desenele Tom şi Jerry, dar fără Tweety şi fără
pofta din ele ...
Se contorsionează, se
uită-n zare, cu privirea încruntată a concentrare ...
Se fugăresc pe scena-ntreagă
de zici că au ceva uitat pe foc ce-o să le ardă ...
Fiecare fibră le
tresaltă de zici că autobuzul nu-i mai aşteaptă ..
În pauze se aude cum
lumea tuşeşte ... dar cred că-i o strategie, că pe uşi ea se buluceşte ...
Bietul Caragiale pe
loc ar fi zis şi nimeni nu l-ar fi contrazis: „Simţ enorm şi văz monstruos”...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu