Codrule, ce tânăr eşti ...

Omul, frate cu codrul – Or fi fost răzeşii lui Ştefan cel Mare fraţi cu pădurea Letea, când se ascundeau de turci pe motiv de cufureală (“Om merge, Măria Ta, dar stai niţel să acoperim că o da turcu’ peste belea”) … Răzeşele, în schimb, întrebându-se ce-i cu larma ceea în pădure, s-au dus, chipurile, la cules de mure … şi au dat de turci bând dintr-un tuci … “Ia uite şi la aiştea, dintr-un tuci s-au făcut muci.” … ”Hai să vedem dacă nu vor un codru di pâni, că apăi ni-a hi şi nouă ghini”... şi uite aşa s-a mai îmbogăţit onomastica românească cu Păuniţa şi Păunaşul Codrilor, cu ale lor derivate cu nume sonor: Robin Hood cel fără izmene şi Peter Pan cel fără gene.

Şi Eminescu a prins repede firul, la umbra teiului ...

„La mijloc de codru des
Toate păsările ies,
Din huceag de aluniş,
La voiosul luminiş [...]”