Ce face omul, face şi maimuţa ...

Cam ăsta e primul gând care tăbară pe mine după ce mă apuc de pus cartoane-n geam, şmotruit şi reasamblat mobila ... pentru că:

Dacă (toţi) Românii au talent nu văd de ce aş fi eu a mai fraieră dintre ei şi să nu am niciunul ... şi atunci mă pun să mi-l caut ... şi încerc un triplu tulup dând din zuluf ... Şi pentru că am fost prea concentrată pe zuluf, m-am răscrăcănat prea mult la momentul de tulup ... [Acum cine a ştiut că mobila am s-o rup ...]

Şi aşa mă ia foamea ... dau pe MasterChef ... moment tensionat avem (că nu mi-am găsit ochelarii şi am privirea încruntată), ingrediente - ce găsim (gem - de durere, un pui de febră ...) şi tehnica ... încă în şoc după tulup, muşchiul se zbate numai bine cât să-şi dea mâna ritmic la tel ... [şi ţin’te Pârleo, ce peisaj multicolor pe pereţi ...]

Şi cu bulearca rezultată ... parcă prind glas ...

Şi dau pe Vocea României ...

Cum dau să gust prima gură din mâncare ... simt că ceva o ia la vale ... nu nu, nu-s John să mă uit după foehn ... mă uit după apă, iuţeala să-mi treacă ... şi când dau de Izvorul minunilor, încep să îi dau crezare reclamei şi să îi şi cânt ceva, în semn de Bogdaproste ... un I will always love you, ceva ... şi apoi mă întorc la mâncare şi îi cânt şi ei ... Cât de departe să-mi duc mâna, ca să nu se atingă de tine ..