Cartea plimbătoare … de cultură n-ai scăpare

Ca nu cumva să-i vină vreo poftă spiritului să fie şi el cultvat în timp ce priveşte cu jind cum sunt pământurile cultivate şi lucrate, pentru drumul cu trenurile din dotare, CFR o idee nouă are: programul de culturalizare “Goe a plecat la plimbare şi el o carte-n mână are” …

Până să aflu că trenul aflat în program e cu plecare de pe peron gălăţean şi cu ajungere pe unul bucureştean, râdeam, glumeam ... dar la Goe nici că mă gândeam ...

Şi nu pot să nu-mi imaginez bucuria care se citeşte pe chipul Mamiţicăi care a plătit bilet spre capitală ... cu InterCity ... că-i pe bază de fală ... şi care dă cu ochii de un ajutor nesperat în lupta cu seminţele luate din gară …

Ce să mai ia tabloide deşarte când pagina de carte pare pusă pe fapte ...

Sămânţa odată decorticată e lesne scuipată în cartea crăcănată ... Şi parcă nu e crăcănată bine că simte sămânţa că-i curge pe vine ...

„Uf, ce carte blestemată ... ce fac eu cu sămânţa toată?”...

Şi aşa concentrată, o prinde controlorul şi crăcănată şi cu privirea fixată pe o sămânţă uitată prin cartea împricinată ... şi brusc, panicată, se gândeşte că ea n-a răsfoit-o toată şi poate trebuie s-o plătească odată ce pe bancă i-a fost pusă odată ... şi o azvârle spre Goe de-ndată, că ea nu o cumpără aşa pătată ...

Dar Goe, cum n-a pus mâna pe vreo carte, a crezut că-i vreo cărămidă aruncată de departe ca o mănuşă care-l avertizează că i-a venit cuiva cheful de a-l bate ... Şi nici una, nici două cu un tae-kwon-do mi ţi-o rupe în două ...

Concluzia Mamiţei al cărei ochi i se zbate că şi ea pare pusă pe fapte ... Ai carte, de balamuc ai parte ... La ce-o fi utilă, că nu-i bună nicio filă ... că e toată hidrofilă ...