Ma uit in gol si golul sa uita si el la mine

• 
  
  • Oare cum pot fi adunați împrăștiații?
  • Celor cocoloșiți nu le intră cocoloșeala cu cocoloaşe?
  • Febra cumpărăturilor se tratează tot cu șosete cu oțet, ca orice febră?
  • Cucul cântă vreodată în cucuruz „Cuckoo rulz” sau i-o frică de cocoş că-l cocoşează când cu ciocu-i creasta-i crestează?
  • Cui îi place pe îndelete să înţeleg că are o pasiune pentru Shift+Delete?
  • Restul e ... cancan ... Click și Libertatea ... 

Preventio non est mater ploientio

Cum nu ṣtii niciodată când te apucă ṣi nu eṣti pregătit(ă), cel mai bine e să fii mereu burduṣit(ă)…

Pentru că ploaia nu ṣtie de glumă, ia-ţi mai bine ṣi niṣte gumă ... ṣi dacă o iei ṣi cu mentol, o să te simţi ca în ... (patinoarul) ... gol ... Toată lumea pare să strige la tine ... dar alea-s organele ... că nu le mai ţine ... ṣi se chircesc cum le vine, fără să te mai întrebe pe tine ...

 

Oricum te-ai îmbrăca ṣi te-ai proteja, ploaia lasă urme pe garderoba ta ...

Umbrelă dacă-ţi iei ... i-o poţi da Rihannei, poate i-o fi de folos ei ... În caz de ploaie potolită, apa curge liniṣtită, ṣiroită, pe oriunde vede apă nebăltită ... Asta dacă ploaia nu e cu vântul încârdăṣită, că atunci umbrela nu scapă neînvârtită ...

Pelerină de ţi-ai luat, pe stradă  în sân ṣi-au scuipat ... te cred Mickey Mouse reîncarnat ...

Aṣa că fuga de ploaie e ca echilibrul în viaţă – „o fugă pe gheaţă” ṣi nu pot să nu-i înţeleg pe englezi că supărarea lor în viaţă îi trimite des la un whiskey cu gheaţă ...

Polistiren polistiren, mai scârţâi tu sub tren?

Sunt momente când şi Eustachio o ia cu ciocanul pe scăriţă ameninţând-o pe nicovală că o ia la înfăinat ca după aia să-i gătească un pufos aluat ...

Polistirenul extrudat, numai bun de ambalat şi de scârţâit vajnic la cap ... E util anti-juleală şi ca gel pentru ţepii lu’ Cântăreaţa cheală ...

Aspiratorul – Maşinărie de stricat somnul vecinilor şi pacea acarienilor ... Unde mai pui că marketing-ul a uitat să specifice în reclame că adună nu numai scame, dar şi prăfălău pe care pe la evacuare să-l emane ...  

Maşina de găurit – Cine-a inventat aşa sculă, e clar că avea cel puţin o ureche fudulă ...

Curat murdar, coane cetitoriule!

Unde te-mpiedici, unde te-ncalţi, zilele astea dai de:

Fetele cu ochi ca de păpuşă – frumoase precum Chucky-cea-cu-vino’ncoace, cele două ... pitzipoance au nişte ochi sticloşi şi porţelanaţi, mari cât comuna Afumaţi, machiaţi şi rimelaţi de mă ia de la ficaţi ...

Un nene monden ... să-i zicem doar Double John ...  zice că lui îi „place” femeile care vorbeşte sufleteşte ... Păi nu îi e milă de ele că după ce termină de vorbit îşi dau duhul?

„ ... arată la 105 ani ca la 15 ...” – Photoshop-ul naşte şi monştri, dar naşte şi sirene din balene ... feţi-frumoşi din spâni ofticoşi ... tinere frumoase din babe botoase ... moşi rasaţi din boşorogi declasaţi ...

Caragiale pesemne că ştia el ce ştia: „Eu ştiu că orice şcoală, cât de înaltă, nu poate da ce n-a vrut să dea naşterea ...”

Puṣca ṣi cureaua lată, ce boscheţi udam odată …

Nu ṣtiu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc la plantele de apartament, văd ce vedeam la televizor ṣi după ora nouă ṣi după ora veche în epoca apusă ... mulţi purici ṣi multe bălării ...  

Am încercat să văd ṣi dacă studiile mint ... Ca să vezi, de data asta nu minţeau ... vorbitul cu boscheţii funcţionează ... Am încercat subconṣtientul unui ficus timp de câteva săptămâni cu psihologie inversă ṣi ce să vezi ... nu s-a prins că e psihologie inversă ṣi m-a crezut pe cuvânt ... s-a plecat la pământ ṣi eu lesne i-am făcut vânt ...

Acum să nu crezi că-s urâcioasă cu tot ce-i verde în casă ... Am o întreagă serie de canini numai împotriva a ce nu are nicio floare ... De nu văd pistil, sepală, îi fac lesne loc afară ...

Ficusul -  Cu cât e o floare mai mare, cu atât e ghiveciul mai mare ṣi mai abitir trage la picioare ...  O fi de la reumatism, că ṣi el e în floare ... ṣi la fel doare ...

Filodendronul – Acea plăntuţă puhavă pe care nimeni n-a văzut-o vreodată înflorită, dar pe care toată lumea o aṣteaptă măcar înmugurită ...

Cactuṣii – Încearcă ṣi tu să desparţi denumirea în silabe cât eu strâng acele înfipte aṣa firave ...  

Dacă până ṣi Eminescu n-a mai rezistat ... după vizita la Grădina botanică ...

„Când văzui a lor mulţime, câtă frunză, câtă iarbă,
Cu o ură ne'mpăcată mi-am şoptit atunci în barbă,
Am jurat ca peste dânşii să trec falnic, fără păs,
Din pristolul de la Roma să dau calului ovăs...”

Poezea mai dulce ca o bezea ...

Daca recunosti autorul, ai un 10 la Educatie fizica ...

Ce mai e la oferta Metro …

Recunosc că nu pun mâna pe DEX decât ca să-l dau mai încolo, nu de alta, dar masa e prea plină de cultură şi am ajuns, din atât respect cât îi port lui Schopenhauer, să îl citesc numai pe Kant …

Cred că am o fobie pentru limbă ... cert e că mi se trage de când am auzit eu ceva de o limbă de lemn ... acum nu pot să zic că am auzit de la început ... dar cred că limba ajungea ca de lemn dacă dădeai cu ea prea mult în stânga şi în dreapta ... cică ar mai fi întrebat şi unul Tănase din ce e făcută limba şi ar fi primit un „Di’ lemn, Tănase” ...

Mi-am zis că nu e chiar aşa greu şi cu cuvintele astea ... pentru că ştim cu toţii că după Ureche a urmat Miron Costin ...  sau restul controlului la ORL-ist ...

Şi mi-am zis ... dacă Metro e clar pentru toată lumea ce magazin e, sexual nu a mai dat de bănuit nici măcar semnului de carte pus la mişto în mijlocul DEX-ului ... Aşadar, Metrosexual nu poate fi decât o persoană care nu îşi satisface numai apetitul de shopping la magazin, dar şi alte nevoi de bază ...

Scârbită, caut să nu îmi întinez DEX-ul cu aşa scârbăvnicie şi Googălesc pagini o mie ... şi aflu ceva la care ficatul era cât pe ce să nu ţie ...

Metrosexualul e omul pe care îl întâlneşti la tot pasul ...

... după ce termină cu epilatul, masajul şi coafatul e cel care îţi ia locul la manichiură ... de-ţi vine să vezi dacă nu-l mănâncă dinţii în gură ...

... e cel care pe câmpul de bătălie dă pantalonii de pe el pentru că Ionel are unii cu o betelie ... temelie ...

... nici la budă nu te lasă ... că tu nu mai ai cum să arăţi ca o crăiasă ... e timpul lui în lume să iasă ... 

Cartea plimbătoare … de cultură n-ai scăpare

Ca nu cumva să-i vină vreo poftă spiritului să fie şi el cultvat în timp ce priveşte cu jind cum sunt pământurile cultivate şi lucrate, pentru drumul cu trenurile din dotare, CFR o idee nouă are: programul de culturalizare “Goe a plecat la plimbare şi el o carte-n mână are” …

Până să aflu că trenul aflat în program e cu plecare de pe peron gălăţean şi cu ajungere pe unul bucureştean, râdeam, glumeam ... dar la Goe nici că mă gândeam ...

Şi nu pot să nu-mi imaginez bucuria care se citeşte pe chipul Mamiţicăi care a plătit bilet spre capitală ... cu InterCity ... că-i pe bază de fală ... şi care dă cu ochii de un ajutor nesperat în lupta cu seminţele luate din gară …

Ce să mai ia tabloide deşarte când pagina de carte pare pusă pe fapte ...

Sămânţa odată decorticată e lesne scuipată în cartea crăcănată ... Şi parcă nu e crăcănată bine că simte sămânţa că-i curge pe vine ...

„Uf, ce carte blestemată ... ce fac eu cu sămânţa toată?”...

Şi aşa concentrată, o prinde controlorul şi crăcănată şi cu privirea fixată pe o sămânţă uitată prin cartea împricinată ... şi brusc, panicată, se gândeşte că ea n-a răsfoit-o toată şi poate trebuie s-o plătească odată ce pe bancă i-a fost pusă odată ... şi o azvârle spre Goe de-ndată, că ea nu o cumpără aşa pătată ...

Dar Goe, cum n-a pus mâna pe vreo carte, a crezut că-i vreo cărămidă aruncată de departe ca o mănuşă care-l avertizează că i-a venit cuiva cheful de a-l bate ... Şi nici una, nici două cu un tae-kwon-do mi ţi-o rupe în două ...

Concluzia Mamiţei al cărei ochi i se zbate că şi ea pare pusă pe fapte ... Ai carte, de balamuc ai parte ... La ce-o fi utilă, că nu-i bună nicio filă ... că e toată hidrofilă ... 

Limbajul trupului

Cu toate că nu se predă nici la Gramatică, nici la Comunicare şi nici chiar la lecţia de lipsă de pudoare, acest limbaj e nelipsit din limba de lemn ... de santal ... a lumii:

A-şi băga picioarele – şi nu, nu în bocanci, că pe ăia pân’la Moş Neculai nu-i mai încalţi  ...  că nu vrei să pice lat odată ce cadoul ţi l-a lăsat ...

A durea în cot – asta când încă zici că mai eşti tot după ce ai ignorat un biet ciot ... şi lesne ai pupat pe jos tot ...

A-şi prinde urechile – Cred că expresia vine de la iepuroaicele mai piţipoance care nu mai ştiu cum să-şi aştepte iepurele de pe câmp venind acasă şi când simt că treaba-i groasă, toate le lasă şi îşi prind o clamă mai fiţoasă ... ca să ridice urechea care se lasă ...

A durea pe cineva mâinile de atâta vorbit – Cine-a spus „Doar o vorbă să-ţi mai spun”, ăla n-a fost interpet bun ... N-a ştiut că vorba-i goală dacă nu-i loc şi de vreo învârteală ...

A râde cu gura până la urechi – Deşi denotând un elan de voioşie, mie tot a Joker îmi pare să fie aşa val de bucurie ... 

Era Evului Secularo-Milenar

Eu nu am înţeles unde s-a oprit in/ev oluţia după Epoca contemporană ... probabil că istoricii au zis că ajunge o epocă cacofonică ... nu de alta, dar cine sunt ei să concureze chiar ṣi aṣa ePocal-i cu Biserica Catolică ṣi cu tactica cavalerească ... plus că a depus actele la OSIM ṣi la Academie si Monica Columbeanu ...  

Aṣa că am simţit că aṣ putea pune umărul ... la mărul lui Adam ... din Adamclisi ṣi am descoperit ce alţii s-au chinuit să îngroape:

Săpuni-ERA ṣi Unghi-ERA – Două ere aparent noi sau mai puţin accesibile dacă este să ne luăm după studiul efectuat în marile aglomeraţii ...

Liti-ERĂ – Dacă tot s-a înfrăţit omul cu orice animal numai ca să aibă companie ... orice ṣopârlă - moartă, vie ... pe lângă casa omului zice-se că e bine să fie ...

Mâncarea furaj-ERĂ procurată abil de pe lizi-ERĂ – De când cu moda bio, furajul trebuie să fie prespălat, curăţat ṣi eventual de stăpân încercat ...

Menaj-ERĂ – O eră ingrată, îndelung dereticată, spălată ṣi frecată ... cam cum era Isaura odată ...

Frapi-ERĂ – O reminiscenţă a Epocii de gheaţă (1,2 sau 3) adusă în faţă de o minte isteaţă ce-a avut o idee de mintea-ţi îngheaţă ...

Mioriţa – primul caz de spionaj descris în literatură

Sursa foto: http://sundayschoolsources.com/classmat/images/clothing.gif

Cum altfel poate fi interpetată o creaţie anonimă despre un baci (Jiji, watch out ...) căruia îi vorbeşte cea mai inteligentă oaie care a fost vreodată fătată şi nu clonată ...

Cum stătea ea oaia cu iarba la mişto, în colţul gurii, când de fapt ea era concentrată pe şoaptele pădurii ...

Nici măcar nu mai putem avea certitudinea că personajul era chiar o oaie şi nu un lup deghizat ...  că multe s-au inventat ...

Dar baciul tot oier ... fără prea mult fler ... Când aude ce i se pregăteşte, el nu se grăbeşte şi pe loc planuri ticluieşte:

-          nuntă cu lăutari, naşi cocalari (Soarele şi Luna, nume tot unul şi una);

-          Cosmodisk pentru a sa mamă bătrână, că-i alergică la lână ..

Astea până se lămureşte de ce lumea-l pizmuieşte ... şi ce-i ăla ortoman ... şi se urcă-n Merţan ...

Ca când ar fi sau ca cum s-ar spune … moda ne răpune ṣi versuri ne face a compune

Ca o vajnică preţuitoare de cultură,

mă reped ca oṣteanul la bromură

în haute-cultură ...

Ce Djihad de culori ...

parcă îs pocnitori ...

Materiale deosebite,

în sictir croite ...

Sclipici ṣi paiete –

ṣi nu numai pentru fete ...

Sorcove sclipitoare pe beţe umblătoare ...  

ṣi vai de ei ṣi ele cum umblau,

că parcă mai mult copitau ... 

Cred că trebuie să le pună pe lângă scenă veo plasă,

că treaba-i groasă ...

Dar creatorului nici că-i pasă ...

Tot întreabă „Ce pasăre grasă”?

Iar manechinele-i răspund în cor:  „Tai-o, tataie, acasă!”

Au auzit ele că-l caută una c-o coasă ...

... lucitoare, frumoasă.

Mă uit ca broasca la barieră

că nu înţeleg ce-i acolo: e om, e himeră?

Dali de-ar mai trăi,

c-o poză s-ar mulţumi ...

Care încotro … Tu al cui eşti? Ho, bre, ho!

Nevând ce face am zis, cu una din cele două mâini dibace, să comut programele ici şi-ncoace ... Şi ce găsesc e ceva ce unora le place ... dar pentru mine nu are un „vino-ncoace”...

Dansul contemporan ...

Nişte zâni şi zâne care se chinuiesc de nu le mai poţi spune pe nume  ... e un fel de Circul Globus cu gimnaşti dansând pe muzică clasică, înfăşuraţi precum mumiile, prin părţile esenţiale, şi compunând un tablou dadaisto-schizo-artistic ... 

Un fel de fugăreală à la desenele Tom şi Jerry, dar fără Tweety şi fără pofta din ele ...

Se contorsionează, se uită-n zare, cu privirea încruntată a concentrare ...

Se fugăresc pe scena-ntreagă de zici că au ceva uitat pe foc ce-o să le ardă ...

Fiecare fibră le tresaltă de zici că autobuzul nu-i mai aşteaptă ..

În pauze se aude cum lumea tuşeşte ... dar cred că-i o strategie, că pe uşi ea se buluceşte ...

Bietul Caragiale pe loc ar fi zis şi nimeni nu l-ar fi contrazis: „Simţ enorm şi văz monstruos”...

Omul - frate cu Petshop-ul

A suGHIŢA – Aici mă uit cu ochişorii mari la o confuzie ... e GHIŢĂ cel care dă din codiţă şi pe care lesne se pune şunculiţă ? ... sau e Ghiţă cel care nu se mai arăta la portiţă? ... şi de ce sughiţă? ... Porcul o fi plângând cu sughiţuri când află ce i se pregăteşte iar Ghiţă sughiţă că l-o fi luat frigul umblând din portiţă în portiţă până la a lui mândruliţă?

Şi nu apuc bine să-mi pun semnul întrebării în minte că apare Ghiţă călare pe Ghiţă ... şi nu ştiu care din ei sughiţă şi care guiţă ...

Sursa foto: Wikipedia

Tuse măgărească – Ce-o fi trăgând pe nas măgarul ... e greu de aflat. Cert e că nu vrea să-l prindă stăpâna cu nasul alb (că vara nu-i ca iarna) ... şi se dă lovit ... că e răcit, că e ameţit ...şi s-apucă de tuşit ...

Ca curca-n lemne – Poate o fi făcând practică pentru cursurile de la Facultatea de Silvicultură, şi ca să nu fie de râsul suratelor sale, analizează cercurile copacilor ... Stăpânii însă nu ştiu că ea e de fapt foarte concentrată când face studiul şi îi interpretează starea ţeapănă şi privirea saşie ca vreo boală ceva şi se gândesc să-i curme suferinţa ...

A fi câinos – Am auzit că ar fi proteste din partea Asociaţiei Bichonilor ... Solicită modificarea DEX-ului ...

Materia asta este hit ... Nu, latina n-a murit …

Pentru mine, “Mens sana in corpora sano” înseamnă “bărbaţii care beau sana, dau pe ei şi se curăţă cu Sano” … (Asta pentru că părerea mea a fost dintotdeauna că cine a descoperit Latina poate să o îngroape la loc, că nu-i frumos să deranjezi morţii ...)

Dar asta nu înseamnă că nu aş înţelege dacă mi-ar vorbi un latin ... dar îţi dai seama ce spaimă şi ce chin ... şi nu în latina vulgară, că şi-ar lua o papară ...

Aş înţelege ceva mai de bază, că nu sunt chiar loază:

„Ave Caesar morituri te salutant!” – Cezar, pre(a)-spălatule cu Ava, murăturile te salută!

„De gustibus et coloribus, non disputandum.” – Aşa ceva cred că scrie pe uşile cabinelor care se laudă că tratează daltonismul şi ageuzia ... 

 „Fiat lux!” – fiecare cu ce pasiuni are ...

„Habemus papam!” – Cred că îl strigă pe unul de-ai lui Prigoană la masă ...

„Verba volant ... ” – Locul verbelor e pe o foaie volantă ...

„Ubi tu Gaius, ibi ego Gaia.” – Cred că Gaia dăduse în dambla de la prea mult Messenger ... şi îi scria lui Gaius, al ei „ubi” că ea-i a lui „ibi” ... sau o fi fost vreun inamic care îl lua cu „ubi” şi încheia cu „te ia Gaia” ...

„Persona non grata.” – Gata cu grătarele! Pân’ aici v-a fost!

„Dur(a l)ex, se(d le)x.” – şi mai zicem că erau înapoiaţi ...

Dragoste cu năbădai ... cum s-o dai ca să n-o iei

Şi când te gândeai că m-a pălit vreun covor în cap (nu de ăla de pe bătător, ci de ăla cu purtător – adică vecinul Aladin, cel mănguit puţin) te fericesc cu vestea că nu violenţa e azi în discuţie ...

Ce-mi ciocăneşte mie a percuţie e Eustachio care tot face curse pe scăriţă cărând câte-o lădiţă ... cu fructe, cu legume, că aşa a auzit la lume ...

Sursa foto: http://fruitsbenefits.com/

Nu reuşeşte să mă convingă că nu am dreptate când îl iau cu fapte: păi Eva nu l-a ademenit pe Adam cu primul Apple ? ... O fi fost în format electronic, n-o fi fost ... numai Kaa ştie ... le-a dat şi Like de bucurie ...

Dar Eustachio ... mai tare de ureche ... parcă-i apucat de streche ... „Ia un măr, taie o pară, rău n-o să-ţi pară” ...

Ca să scap de Neîmblânzitu’, dau fuga şi-aduc cuţitul ...

Tai un măr, iau la rând para, iaca vine şi portocala ...

Un frumos aranjament bun de făcut ca divertisment ...

Le scot şi seminţele ... vârâte apoi discret la loc de verdeaţă, cu iarbă mai creaţă ... când or creşte copăcoi, să vezi pe copii joc în toi ...

Dar de mâncat, tot nu le mănânc, că-s suflet blând ... 

Gura face, dar nu tot ea trage

Mă gândeam (mi se întâmplă rar şi de asta am zis să consemnez) la ce răutăcioasă poate fi uneori gura faţă de consoartele sale organe aflate mai în profunzimi ... De exemplu, atunci când ficatul uman se dă mai obosit şi mai pretenţios decât o domniţă victoriană, gura încearcă să-i aplice niţică re-educare ... şi ademeneşte umaniodul, împreună cu ochiii şi nasul, să îi testeze spontaneitatea şi agilitatea ficatului îngurgitând următoarele:

Cookies cu bucăţi de ciocolată ... şi, mai nou, cu 3 tipuri de ciocolată - Ficatul încearcă să-i dea peste limbă papilei ... dar ea gustă şi gustă ... nimic n-o dezgustă ...

Cafea cu ciocolată şi lapte (alias Mocha) – Când se dedulceşte mai cu foc papila buclucaşă din ciocolata caldă lăpticuită, o ia prin învăluire cafeaua ... şi se trezesc toate simţurile în ea aşa cum s-or fi trezit şi în Julieta ... Că presupun că îi vântura nişte cafea înspre balcon, că la ce dulcegării îndruga Romeo, sigur a luat-o somnul ...

Îngheţată cu de toate – E un magazin in Braşov care are ciudă pe ficaţi ... şi vinde îngheţată de nşpe sortimente, peste care poţi să verşi alte xyz combinaţii de bomboane şi toping-uri ... Cert e că de acolo nu ieşi cu ficatul întreg ... 

Dar toată tărăşenia e comandată de creier ... şucărit că a fost detronat de ficat căruia i s-a acordat distincţia de „creierul sistemului digestiv” ... Şi uite aşa creierul le zice:

-          Ochilor ... să clipească des când văd ceva dulce,

-          Nasului ... să se cârmească după cum bate vântul ... vântul dinspre patiserie, desigur

-          Gurii ... să tacă şi să înghită ... saliva cuvenită ... 

Concert din muzică de Ahh …

Sursa foto: Michael Blann/Getty (http://www.wqxr.org)

Ţopăind printre ţopi şi ţoape adunate parcă de prin hârtoape, zappez pe Mezzo ... urechea să-mi rafinez ... creierul să-mi cultiv(ez) ...

Dau de un concert cu pian, vioară şi toate cele ... plus:

Dirijor multifuncţional – cultura a fost mereu subfinanţată ... când lăsa vioara, se repezea în arcuş şi mi-ţi-i admonesta pe cei din orchestră de nu se auzea nici musca ... toţi cu capetele plecate ...

Pianista – a „tastat” ea ce-a cântat, dar în a doua parte a concertului a chemat un prieten ... mi s-a părut firesc ... ea mignonă şi pianul ditai ... plus că nu e ca la var – dai o mână şi te mai gândeşti dacă o mai dai şi pe-a doua ... nu, nu ... s-a dus şi s-a întors pe pian de la un moment dat regizorul a comutat imaginea pe o cameră aflată pe tavan ... probabil că de la atâta joc de ochi, operatorul de lângă ea a cedat ...

În rest, atmosfera a fost relaxată ... motanul dormea, florile se „ofilea”, iar frunzele „cădea” ... şi somnul uşor mă cotropea ... şi cum „somnul raţiunii naşte monştri”, am zis că e cazul să o iau uşor la trap în pas de zappat ...

Meseria e bratara de aur pe care trebuie s-o poarte cei iubitori de argint(i)

Printre ocupaţiile mai vechi şi mai noi pentru care unii oameni au carte de muncă şi trebuie să se scoale când se trezesc, se numără:

Ascuţitor – care presupunând că e căsătorit, aşa cum preoţii sunt cu ale lor preotese, a sa consoartă poartă mândria de a fi o vajnică ascuţitoare ...

Tocător – banii de pe card se virează sigur în contul vreunei tocătoare ...

Vestitor – acel ghiocel care, fie primăvară, fie iarnă (o fi având şi Primăvara contract determinat de 3 luni?), umblă în jantilică ca un adevărat Tilică, cu cartea în mână, din uşă-n uşă, ca omul care aduce cartea (din proiectul „O carte de-ai luat, belea ai căpătat”) ... cartea hardcover, că e-book nu mai aveau pe stoc ... la Moses Tab 10.2 ...

Cambist – prima dată am zis că or fi cei care se schimbă după cum bate vântul, dar am luat în calcul şi că lucrează in interior, deci m-am documentat ... Cambistul e broker-ul de valori ...   

Cap de masă – Eu nu ştiu cum îl strigă clienţii când el încasează pariurile şi le dirijează jocurile de noroc ...   Iar colegii lui sunt Faţă de masă şi Inel de perdea? 

Nursă de psihiatrie – Cred că e o combinaţie de nurcă, focă şi morsă care a luat-o rara ... O fi fost peştele contaminat ...

Cât priveşte partea cu „meseria e brăţară de aur” ... cred că e o miştocăreală de-a poporului nostru hâtru ... pentru că mai toţi cei care au cele mai groase brăţări nu au, de fapt,  nicio meserie ...

Sursa foto: http://www.ciulea.ro

Ferma animalelor televizate

Dacă e să ne luăm după dictonul „Televizorul educă”  ... bine, oferă o educaţie cam pe ducă, dar tot se numeşte că educă ... copiii sunt trimişi în faţa televizoarelor ca să vadă natura pe viu ... şi părinţii se trezesc că:

Odrasla iese la body-paiting de vaci ... ca să nu se vadă că ale buncilor lui sunt defecte şi nu sunt mov ca toate vacile de pe lumea asta, care dau lapte cu ciocolată ... lapte pentru care are deja plan de afaceri cu marmota şi cu ursul ... pentru secţiile ambalaţi şi agitaţi ...

Şi nu mică le ie mirarea bunicilor când îşi văd vacile „moave” şi îs cât pe ce să leşine când nepoţelul vine cu altă idee: Ia de aici, bunicule, pentru glicemie! Şi dacă nici asta nu ţi-o plăcea ţie ... Şi când să ia o gură din budinca adusă de nepot ... vede vacile cu pete ... alte pete ... şi gardul proaspăt vopsit ... „Văcuţele noastre nu fac doar mu, fac o budincă iuhuhu ...”

Dar drăgălaşul copilaş nu se opreşte aici ...

Pe nemâncate, vine şi întreabă dacă îl pot ajuta părinţii cu temele ... şi morcovul îşi face subit simţită creşterea în părţi nebănuite ...  

Şi întreabă:

-     -  dacă poezia Peneş Curcanul a fost scrisă la abatorul omonim, că parcă versurile "Cu zile mergeţi, dragii mei,/Şi să veniţi cu zile!" îs numai bune de încurajare înainte de „plecare” ...

-      -   care e logica proverbului „Nu tot ce zboară se mănâncă” dacă el a văzut că niciun pui proaspăt scos din congelator nu zboară ...

-    -  unde lucrează tatăl-pinguin din reclama Kinder Pingui şi de ce au nevoie de frigider pinguinii din reclamă şi nu ţin dulciurile la temperatura camerei?

Şi dintr-o singură privire, părinţii constată că amândurora le-au crescut morcovi cât fasolea lui Jack ...