Literatură candidă, pe alocuri morbidă

Părinţii îṣi trimit cu bună credinţă copiii la ṣcoală, să mai lingă ṣi ei paginile unei cărţi, că ei destul ṣi-au tocit coatele …

Ṣi copiii ... ascultători ... cam cum numai prin clasa zero mai găseṣti ... ling cu sârg colţurile e-book-urilor, descoperind câte lucruri poţi face cu o limbă dibace ...

Din când în când, când mai obosesc ... mai aruncă ṣi un ochi pe ce răsfoiesc ... ṣi găsesc:

Puiul, de Ion Alexandru Bratescu-Voinesti – să chiorăṣti când numai numele-i citeṣti ... Tot acum, dacă profesoara e inspirată, poate preda ṣi o lecţie de gramatică aplicată: Ce-i scăpat din colivii spre colivi tânjeṣte ...

Din lumea celor care nu cuvântă, de Emil Gârleanu – cu ai săi cărăbuṣi, gândăcei ṣi musculiţe, poetul dovedeṣte o vădită compasiune faţă de frugala masă de prânz servită la ambasada Chinei ...

Pupăza din tei, de Ion Creangă – învaţă băieţii, prin alegorie ṣi regula de trei (cea mai) simplă, că pot să încerce să prindă pupeze cât vor, că tot îi prinde vreo rudă când le ciufulesc ... ṣi după aia, aṣa ciufulite, mai greu cumpărător le găsesc ... că de ele sigur rapid se plictisesc ...

După melci, de Ion Barbu – nu s-ar fi gândit copiii că un matematician n-a putut să calculeze temperatura la care un melc îngheaţă ṣi cred că îi prosteṣte cineva, aṣa, pe faţă ...

Dumbrava minunată, de Mihail Sadoveanu – e o pădure minunată ṣi de extratereṣtrii intens populată ... din curiozitate vizitată de o pupilă râzgâiată ...

Lecturi memorabile, dar numai dacă hard-ul mai permite ...