Recunosc că în liceu, când am citit pentru prima dată
Micul Prinţ, am trăit cu senzaţia că totul se învârte în jurul unei beizadele care
părea un băieţaṣ cam neînţărcat … toată ziua fraila ṣi cam mereu surprins de
orice, oricând, oriunde …
A trebuit să treacă niṣte vreme ca să înţeleg că
de fapt Prinţul nu e e fiu de director de companie aviatică cu beneficii
nelimitate (că altfel nu-mi explicam
desele călătorii prin depărtări) ṣi nici pierdut din excursia
cu clasa (că aṣa părea – că l-au fraierit
colegii ṣi l-au trimis să bată câmpii …).
M-a mai derutat ṣi nota autorului: ”Mie nu-mi place să-mi citească nimeni cartea în chip
uşuratic.” ... Are până în 60 de pagini, cu tot cu
ilustraţii ... dacă ai noroc de un autobuz care face înconjurul oraṣului,
până la capăt îi dai de capăt. :D
 |
| Micul Print, de Antoine de Saint Exupery - ilustratia autorului |
Din descrierea prin fapte (cum învăţam la ṣcoală că se
face o caracterizare) aflăm că acest Prinţiṣor avea un trai destul de uṣor:
-
plivea
baobabi toată ziua = un mic început de dileală; deh, sângele care e acelaṣi din moṣi-strămoṣi;
-
avea grijă
de o floare = era lumina ochilor lui, dar nu era iris;
-
curăţa
proprii vulcani = aici cred că autorul e un drăguţ; Prinţiṣorul cred că se confrunta cu acneea ...
Ṣi cum Prinţiṣorului îi ṣade bine cu drumul ṣi Moṣului cu Crăciunul, Micul Prinţ ia calea bejeniei. Ṣi de cine să dea mai întâi, dacă nu de funcţionărime ... că doar părăsea graniţele micului său univers,
pentru un univers mai divers.
 |
| Micul Print, de Antoine de Saint Exupery - ilustratia autorului |
Apoi dă peste un
vanitos care îi explică vizitatorului ce înseamnă „a admira” = „A admira înseamnă a recunoaşte că eu sunt omul cel mai
frumos, cel mai bine îmbrăcat, cel mai bogat şi cel mai inteligent de pe planetă.”
Clar, altul fără oglinzi ṣi cu o armată de
pupincuriṣti bine plătiţi pe lângă el.
Următorul pe care îl întâlneṣte Prinţul e unul mai pământean – un beţiv care bea ca să uite că-i este ruṣine că bea. Deci la clinicile de
dezalcolizare de fapt li se administrează intens lecitină ...
 |
| Micul Print, de Antoine de Saint Exupery - ilustratia autorului |
Cea de-a patra planetă pe care ajunge e cea pe care locuieṣte un businessman - „apropritar”
de stele ... Le număra ṣi le depunea la bancă ... Altul care mai crede în stele verzi.
 |
| Micul Print, de Antoine de Saint Exupery - ilustratia autorului |
Următorul vizitat este un lampagiu care intuieṣte ceva de necontenstat: „Am o meserie cumplită. Cândva, avea şi ea o chibzuială. Dimineaţa stingeam, iar seara aprindeam. Îmi rămânea restul zilei, ca să mă odihnesc, şi restul nopţii, ca să dorm... // - Şi pe urmă s-a schimbat consemnul? // - Consemnul nu s-a schimbat, zise lampagiul. Tocmai asta e nenorocirea! De la an la an, planeta s-a învârtit din ce în ce mai repede, iar consemnul nu s-a schimbat!” ... Da, timpul, într-adevăr, e din ce în ce mai scurt.
Geograful îi explică în ce constă munca lui: preia de la exploratori datele, pe
care le consemnează. Îi explică ṣi riscurile meseriei: „în cazul
unui explorator care ar bea prea mult - Geograful, atunci, ar însemna doi munţi, acolo
unde de fapt nu se află decât unul singur.” Adică
tot răul spre bine: se pot vinde ṣi munţi fictivi ... ṣi chiar mai bine, păduri fictive, care să se poată tăia doar după hârtie.
 |
| Micul Print, de Antoine de Saint Exupery - ilustratia autorului |
Micul Prinţ, după atâtea escale, ajunge ṣi pe Pământ. Dă de cele mai
bievoitoare creaturi: un ṣarpe ṣi o vulpe, a căror vorbă dulce mult aduce ...
Îl apucă plânsul când vede că el de fapt nu cultiva vreo floare rară – că se gândise chiar ṣi la un nume de
festival: Floarea din grădină, înainte de grindină – ci un trandafir obiṣnuit.
Aṣa deprimat,
întâlneṣte la fix
un neguţător de hapuri ... o pastilă care odată înghiţită, potoleṣte setea pentru o săptămână ... Dar cum el nu avea
după ce bea apă, a zis că setea o să-i treacă ...
Din vorbă-n vorbă, realizează că a trecut un an de când e plecat mai-an,
ca bădica Traian, ṣi fondurile
îs pe terminate ṣi cunoṣtinţele aprofundate, ṣi o taie târâṣ pe coate,
lăsându-ne minunaţi până peste poate ...
Dar autorul ne-a mai dat un hint că aṣa o să se termine, poate chiar două:
1. „Unde-oi vedea cu ochii nu poţi ajunge prea departe...” – ṣi nici cu
carte nu poţi ajunge prea departe ...
2. "Limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă-n miezul
lucrurilor." – dar când inima are fibrilaţii, poate ea să reziste la
tentaţii?
