Ce e scris în stele, fie la ele

Fie că sunt scrise (în dorul lelii sau leului – am presupus că ăsta e masculinul „lelii”) sau vorbite (cu orele, de zici că e posibil să treacă săptămâna până termină predicţiile pe săptămâna respectivă), previziunile astrologice mi se par nişte duioase împletituri din aţă albă ... cam „unu pe faţă, unul pe dos” după cum îi dă pe na(t)ivi la întors ...

Berbecul se ia în coarne cu oricine ... Sensibilos şi reacţionar cam ca o Mimosa pudica descoperită neacoperită în budoar ...

Taurul nu e decis dacă vede roşu în direcţia Gemenilor sau a Berbecului ... dar poate veţi nimeri tauri daltonişti care să se repeadă mai degrabă în lăuruscă şi zacuscă decât să vă fixeze până totul vi se uscă ...

Gemenii se ascund unul într-altul văzând „chironeala” Taurului şi cleştii Racului care nu e foarte bine fiert ... sau poate de asta e aşa de roşu şi inert ...

Racul va fierbe, ca de obicei, la foc mic şi nu trebuie încercat niciun pic pentru că dacă verificaţi cleşte cu cleşte, e bătăios şi imediat la pământ vă trânteşte – a auzit el de „buturuga mică răstoarnă carul mare” şi de atunci s-a tot antrenat şi nu mai are răbdare.

Leul n-are o zi tocmai bună după ce a auzit că pe bursă e furtună ...

Fecioarei i se recomandă să nu mai fie aşa sfioasă şi îmbujorată şi să-şi ia gândul că or veni la ea toţi Gemenii odată.

Balanţei i se recomandă să mai lase jos din greutate decât să ofteze până peste poate că o dor toate de la coate ...

Scorpionii trebuie azi să înveţe care-i diferenţa dintre arahnide şi arahide ... şi în pauză să vadă ce face Cruella de Vil şi dacă o pot invita la un vodevil.

Săgetătorul trebuie să facă o pauză bine-meritată şi să o taie la oftalmolog de îndată ... ca să nu înceapă să aibă erori cu „ţintă ratată” cu aşa o pupilă dilatată ... de la atâta „săgeată după săgeată” ... 

Capricornul va avea multă energie şi de veselie va zburda precum căpriorul în drum spre zidărie dar să aibă grijă să fugă de cum vede o temelie ... Manole ştie!

Vărsătorul azi nu e prea îndemânatic aşa că mai bine pentru ziua de azi treceţi pe program automatic ...

Peştii au o zi grea ... sunt ameninţaţi cu percheziţia ... Vor încerca să o mai scalde, dar vor fi ţinuţi pe jar cât e ziua de mare, ca pe un grătar de sărbătoare ...

Luminita is not in the P!nk

Că româncele sunt descendente directe din Eva-cea pofticioasă şi Zoe-cea bărbătoasă, e lesne de înţeles ... chiar şi dintr-un videoclip …

Să luăm, nu aminte, ci exemplu, clipul Luminiţei Anghel & Sistem – Try … şi P!nk – Try … Cert e că toată lumea încearcă câte ceva, dar să vedem cum ... că metoda e mai importantă decât rezultatul ... bine, nu şi la testele grilă ...

P!nk mi ţi-l zguduie şi trânteşte de toţi pereţii pe băiet ... dar nici el nu e prostul satului ... ca în jocurile de copii: atinge podeaua, atinge sandaua,  fă ca avionul ... toate, bineînţeles, cu P!nk la purtător. Dar, până la urmă, regizorul se gândeşte să-i lase singuri în deşert, că or vedea ei cum s-or împăca ...

Tot în deşert, dar probabil altul, că parcă nu erau aceleaşi crăpături, echipa de filmare românească face un tunel ca să o aştepte cum se cuvine pe Luminiţa ...

Dar Luminiţa, fată care se chuineşte mai mult pe ea decât pe respectivul pentru care nu am înţeles dacă poartă vreo râcă sau vreo dragoste nătângă, se tăvăleşte ea ce se tăvăleşte, până băieţilor cu beţe totul le povesteşte ... şi cum ei o percep ca pe o soră, zic că e timpul să intre şi ei în horă ... şi sar pe butoaie, cât pe ce să le îndoaie ...

Concluzia: dacă pe P!nk şi al său trântor (termen derivat din italieneştile „trântire, buşire, icnire”) sunt alungaţi de bătrâna de dedesubt in deşert (ea le-a zis doar ”Duce-vă-ţi pe pustii” ... şi ei, ca doi copii ...), Luminiţa face un tunel cu băieţii bătăioşi şi când simte că se apropie împricinatul ... poc Luminiţa, din tunel, ca particula gramaticală din acceleratorul de particule (particula a intrat din greşeală, că se grăbea şi era şi zăpuşeală ...)

SANCTUS – Simon Toyne

„Acum, în cele din urmă, dobândise cunoaşterea mult aşteptată, dar nu găsise niciun strop de divinitate în ceea ce văzuse, ci doar o tristeţe sfâşietoare, de neînchipuit.”

Cine şi ce-a dobândit şi, mai ales, de ce e aşa de nefericit?

       

Aflam în scurt timp şi locaţia (al cărei potenţial turistic trebuie să fi crescut vertiginos după lansare): O temniţă săpată în stânca Muntelui Citadela (simbolul localităţii Ruina din Turcia) – primul centru al Bisericii Creştine şi locul unde ar fi fost scrisă prima Biblie din lume ...

... şi mai adăugăm şi un pic de piper sării montane: o frăţie secretă  de călugări capabili de orice în numele apărărării celui mai de preţ secret al abaţiei lor: Sacramentul. Să fie acest Sacrament chiar crucea Răstignirii sau Trupul lui Iisus, mult-râvnitul Graal sau doar o legendă? ... Avem un răstimp de 400 de pagini să aflăm. J

Fratele Samuel, de curând primit în rândul călugărilor Sancti (cercul interior al Ordinului), e decis să părăsească temniţa de piatră şi „se aruncă în noapte” ... Posibil să se fi simţit un fel de Frate vitreg şi de asta a zis să-şi ia sutana în mâini şi să-şi vadă de viaţă.

Dispărut de opt ani şi declarat mort de autorităţi (birocraţia e peste tot ceva de groază), Samuel e văzut a doua zi după „evadarea” lui, în vârful Citadelei, alcătuind o cruce umană cu propriile braţe – simbolul TAU ... un simbol care ar schimba faţa omenirii odată descifrat ... Dar nici nu apucă bine să-şi tragă sufletul după atâta urcuş, că e nevoit să şi-l dea ... dându-se pe derdeluşul din vârful muntelui până la poale ...

Călugării Sanctus Custodis Deus Specialis (Păstrătorii Sfintei Taine) nu sunt şi ei nişte neica-nimeni dacă au reuşit măcar să reţină numele Ordinului şi se prind repejor că Samuel ar fi putut cumva să le compromită secretul. Şi îi îmbrobodesc pe Călugării Carmina să rezolve „treaba murdară” şi, eventual, să fie înapoi până pe seară ...

Între timp, războiul narativ mai ţese nişte fire pe care le face cadou surorii lui Samuel – Liv Adamsen (geamăna lui, jurnalistă în New York), lui Oscar de la Cruz (un fost călugăr al aceluiaşi Ordin), precum şi familiei lui (Kathryn – fiica şi Gabriel – nepotul, ambii iniţiaţi în Tainele Ordinului).

Din puseu de adrenalină în puseu de endorfine, ne trezim cu Liv în Abaţie, faţă-n faţă cu o minunăţie: Taina – atât de bine ascunsă şi păzită ... o Eva puţin cam buhăită şi cu semne că e sfârşită ... ce vorbeşte într-o limbă încâlcită ...

Liv e copleşită, dar va fi de-a dreptul doborâtă după ce călugării o forţează să îi curme Viaţa Evei ... şi să aducă în prim-plan profeţiile Bibliei eretice pentru care Samuel a testat gradul de înclinare şi viteza de coborâre de pe Citadelă.

Şi ca să nu doarmă nimeni liniştit şi împăcat (că vorba aia, povestea s-a încheiat), Liv devine, după moartea Evei, CHEIA ... iar despre ce uşi va putea deschide ea, vom afla abia în volumul doi al trilogiei J ...  

Operaţiile (in)estetice ...

De la prea multă plictiseală, pe uni ii mai ia şi cu dileală ...

Aş fi înţeles dacă îşi doreau o operaţie estetică piticii din clanul Albei-ca-Zăpada (ca să se ridice la înălţmea aşteptărilor), Cocoşatul de la Notre-Dame (ca să nu pară mereu că a uitat umeraşul în paltonul pe care îl poartă), Bestia (ca să fie pe gustul Frumoasei) sau Frumoasa (ca să arate că empatizează cu Bestia ei) ... dar ce îşi fac unii / unele azi concurează cu Inchiziţia:

• Scosul coastelor – şi aşa sunt o grămadă ... ce-i prea mult strică ...
• Înlăturare deget mic de la picior – Cred că e pentru persoanele care suferă de sindromul „sora vitregă a Cenuşăresei” ... şi acum încearcă să încapă în orice pantof ... poate-poate or nimeri vreun grof ...
• Liposucţii gleznă – Ca să nu pară glezna buhăită şi nedormită, se aplică o rejuvenare mult-dorită ...
• Cosmetizarea (lifting-ul) lobului urechii – Cerceii scumpi şi cu pietre cât piatra filosofală trebuie să se poarte cu fală ...  
• Botox in muşchii de la picioare, pentru subţierea picioarelor – La contactul cu Botox-ul zice-se că muşchii se mai lasă, dar să vezi surpriză când pacienta se-ndreaptă spre casă ... că o să-şi cam ia plasă ... când picioarele o lasă ...
• Urechi de elf (vezi personaje din Avatar, Stăpânul inelelor) – Ce-ar fi fost dacă lumii i se punea pata pe nasul lui Pinocchio sau pe gura Joker-ului din Batman? ... ca să nu mai amintesc de graţioasa înfăţişare a lui Ochilă sau Păsări-Lăţi-Lungilă ...

Cum ar zice Oana Pellea: „Când ești mort, nu știi că ești mort. E greu doar pentru ceilalți... la fel și când ești prost ...”

Reclame avem ...

Pentru că uitatul la televizor merge uns în timpul mesei, reclamele pot fi uneori sarea şi piperul, alteori doar oţetul ... pentru trasul pe mâini ...

• Ai tuse productivă sau neproductivă ? … ca să ştim dacă tu erai ăla care pufăiai ca o locomotivă …
• Sângerări ale gingiilor ? … Dacă prezinţi aşa ceva, îţi recomandăm o sesiune de scuipăceală cât să-i bagi pe toţi în boală … şi dacă mai rămâi cu ceva dinţi în gură, mai trage o scuipătură şi o să vezi ce răcoare o să-ţi fie-n gură ...
• Te mănâncă de te-ndoaie dar tot nu apelezi la copaie? ... Canesten ţine cu tine şi nu te mai ţine cu pantalonii în vine ...
• Diverse soluţii care omoară 99% din bacterii şi microbi ... cred că îi lasă în viaţă pe cei mai bătrâni sau orbi ...
• Absorbantele au gel, dezodorizant şi lăcăţel, de nu mai ştii cum mai duce aripioara atâta povară, ca Bathoru’ lu’ Fefeleaga, cărând pietre de moară   ...
• Uuu, ce urât miroase ! zice piciul scremându-se din toate oasele ... Păi nu mai bine trage el apa niţel decât să tot pufăie parfum şi parfumel?